Arhivă pentru ‘Urologie’ categorie

Alimentatia in insuficienta renala

6.10.2010

Insuficienţa renală reprezintă o scădere a capacităţii funcţionale a rinichilor, substanţele toxice fiind reţinute în organism. Dacă suferiţi de insuficienţă renală este foarte important să nu luaţi niciun fel de medicament fără recomandarea medicului specialist.

De asemenea, este indicată evitarea alimentelor bogate în fosfor, cum ar fi derivatele lactate, sparanghelul, porumbul, mazărea, fasolea, peştele, nucile, alunele, germenii de grâu, produsele de făină integrală sau tărâţele. Ca un fel de regulă, s-ar putea spune că bolnavului de insuficienţă renală i se recomandă dieta săracă în proteine. De aceea, e bine să renunţe şi la piersici, banane, ciuperci, cartofi, cafea, biscuiţi săraci, fast-food-uri.

Ce alimente pot fi consumate în schimb? Specialiştii recomandă merele, vişinele, fructele de pădure, căpşunile, strugurii, mandarinele, perele, pepenele roşu, ananasul, morcovii, castraveţii, ceapa, patrunjelul, ridichile şi salată.

Aflaţi mai multe despre acest subiect din articolul „Insuficienţa renală” de pe SănătateaTV.ro.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.2/5 (5 votes cast)
Share on Facebook

Cauzele aparitiei bolilor de rinichi

16.09.2010

Rinichii îndeplinesc o funcţie vitală pentru organismul uman. Pe lângă faptul că elimină rezidurile şi excesul de lichide din sânge, contribuie şi la reglarea tensiunii arteriale.

Când vă puteţi da seama că rinichii dumneavoastră sunt bolnavi sau lezaţi?

Cele mai comune simptome ale bolilor de rinichi sunt:

  • sete şi nevoie frecventă de a urina
  • edeme ale mâinilor şi picioarelor
  • tumefiere pufoasă în jurul ochilor
  • dispnee de efort
  • gust neplăcut în gură
  • tensiune arterială tot mai mare.

Deşi nu există o cauză bine determinată a apariţiei bolilor de rinichi, totuşi specialiştii spun că multe dintre afecţiunile cronice ale rinichilor pot fi cauzate de diabet, hipertensiune sau ateroscleroză. Lupusul şi bolile sistemului imun pot fi şi ele responsabile de declanşarea afecţiunilor de acest tip.

Alte cauze: înghiţirea sau inhalarea toxinelor, expunerea îndelungată la substanţe chimice.

Cum se tratează bolile de rinichi?

Acordaţi atenţie acestor afecţiuni deoarece ele pot produce distrugeri considerabile şi uneori ireparabile ale rinichilor. Medicamentele, în special cele care controlează diabetul şi hipertensiunea, pot uneori ajuta la încetinirea progresului afecţiunilor cronice ale rinichilor. Unii practicieni au descoperit că anumite diete restrictive sunt utile, mai ales dacă afecţiunea este surprinsă din timp. Dar, dacă aceste măsuri dau greş şi rinichii se deteriorează până la punctul în care nu mai pot funcţiona deloc, există doar două tratamente: dializa sau transplantul de rinichi.

Aflaţi mai multe informaţii despre acest subiect şi din articolul „Bolile de rinichi” de pe SănătateaTV.ro.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Share on Facebook

Ruptura de perineu

20.07.2009

Ăsta e un post romantic, despre păsărele, floricele (pe câmpii, nu popcorn), despre luna plină, lacuri, părul iubitei, dudul din fundul curţii şi ruptura de perineu!

Ce legătură are ultima parte cu primele? Păi e simplu, romantism, căsătorie, naştere, zdrang-pac, ruptură de perineu!

Poate nu ştiaţi, dar, conform unui extras dintr-un articol de pe SănătateaTV.ro:

Ruptura de perineu se instalează, în special, în rândul femeilor care au născut pe cale naturală, în urma traumatismelor care se produc în timpul naşterii. Una dintre cele mai frecvente complicaţii cauzate de absenţa tratamentului este apariţia incontinenţei urinare de efort, ce presupune pierderea involuntară de urină, rezultat al unui efort mai mare sau mai mic, în unele cazuri chiar în timpul mersului. În timp, vezica urinară şi uretra pot cădea în interiorul vaginului, iar în cazurile mai grave, aceste două organe pot ieşi în afara vaginului, provocând prolapsul genital.”

În caz că vă interesează acest subiect, ei bine, e săptâmâna rupturii de perineu pe SănătateaTV.ro. Ştiu că sună incredibil de romantic! :D

Ah, şi dacă nu vă interesează subiectul ăsta, mai avem şi alte ştiri medicale, dar tot săptâmâna rupturii de perineu e!

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Share on Facebook

Infertilitatea la bărbaţi

8.07.2009

Unii fani ai sexului neprotejat o numesc mană cerească. Poate că şi de aceea unii ajung la doctor să se trateze de infertilitate când e prea târziu. Probabil că la 20 de ani nu îţi doreşti foarte tare un copil, dar pe la 35 când o să vrei unul şi nu o să poţi face, tocmai ai intrat cu viteză într-o lume maro.

„Deşi infertilitatea masculină este o problemă întâlnită la toate grupele de vârstă, bărbaţii se prezintă la medic abia după vârsta de 30 de ani. “Foarte rar, aproximativ un bărbat din zece, cu vârsta sub 30 de ani, se prezintă la medical urolog pentru a se trata de infertilitate masculină. Însă, mulţi dintre aceştia nu înţeleg faptul că, atunci când o cauză este tratată mai târziu, şansele tratamentului chirurgical sunt mai slabe”, a explicat dr. Sebastian Voinea, medic primar urolog, la Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal, din cadrul I.C. Fundeni. Potrivit dr. Voinea, majoritatea pacienţilor se prezintă la urolog atunci când nu pot avea un copil, când observă la palpare prezenţa varicocelului, sau atunci când au o boală cu transmitere sexuală.” – extras din sinopsisul emisiunii despre infertilitatea masculină, de pe SănătateaTV.ro.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

100 de ani de urologie în România – ROMURO 2009

20.05.2009

Asociaţia Română de Urologie organizează, între 27 şi 30 mai, la Romexpo, al XXV-lea Congres Naţional de Urologie – ROMURO 2009. Vor discuta despre „Aspecte clinico – terapeutice ale patologiei urologice”. Aha! Fix la asta vă pricepeţi şi voi cel mai bine. nu?

La congres vor fi prezente nume sonore din domeniul urologiei, în frunte cu prof. dr. Ioanel Sinescu, preşedintele Asociației Române de Urologie. Congresul, care e cel mai tare eveniment pentru urologii de la noi, va marca 100 de ani de la apariţia acestei specialităţi în România. O SUTĂ de ani – or şti şi ei un lucru sau două despre medicină, n`est pas?

Unii dintre cei mai buni medici din acest domeniu sunt români, iar priceperea şi dedicaţia lor este recunoscută la nivel internaţional. La ROMURO 2009, va fi prezent chiar secretarul general al Societăţii Europene de Urologie, Per-Anders Abrahamsson, pentru a-i felicita pe doctorii români, dar şi pentru a susţine o conferinţă pe tema “Ce ne rezervă viitorul?”. Adică, da, vin alţii să îi felicite pe ai noştri, că să dăm cu roşii după ei ne pricepem noi!

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (4 votes cast)
Share on Facebook

Infertilitatea, o boală la modă

14.07.2008

Infertilitatea a devenit o boală la modă, fiind una dintre problemele cu care se confruntă extrem de multe cupluri din Europa, Statele Unite şi Japonia. Studiile spun că, în majoritatea ţărilor europene, unul din şase cupluri are probleme de fertilitate. Şi afecţiunea este comună atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Altfel spus, infertilitatea nu ţine cont de sex.

Perioada fertilă într-un ciclu de 28 de zile este ziua 12-14. Important este să existe contact în perioada ovulaţiei, şi este mai bine ca înainte de acel raport sexual “important”, să fie o perioadă de abstinenţă de măcar două zile. După raportul sexual se recomandă o jumătate de oră de relaxare totală, nefiind indicat un duş imediat.

Se poate vorbi de infertilitate dacă în decursul unui an în care are contacte sexuale regulate şi fără protecţie, cu un bărbat fertil, o femeie nu rămâne însărcinată. Cel care stabileşte însă diagnosticul este medicul, care va stabili care sunt problemele în cuplu.

Cele mai frecvente cauze ale infertilităţii sunt: dezechilibrele hormonale, tulburări ale ovulaţiei, infecţiile organelor genitale, trompe uterine nepermeabile, obstruate în urma unor infecţii, malformaţiile congenitale sau dobândite pe parcurs ale organelor genitale, cauze imunologice sau endometrioza.
Pe lângă aceste cauze, specialiştii susţin că femeile îşi pot face rău singure, devenind, pentru o perioadă, infertile. Între astfel de cauze care duc la lipsa ovulaţiei, sunt prea multe diete pentru slăbit însoţite de exerciţii fizice excesive şi făcute la voia întâmplării, medicamente luate în exces şi nu de fiecare dată la sfatul medicului. Şi ar mai fi o cauză majoră: toate formele de stres emoţional care persistă pe o perioadă de timp îndelungată.

Atunci când se prezintă la medic, femeia care doreşte să fie mamă trebuie să expună în detaliu stilul său de viaţă. Specialistul fiind cel care va prescrie atât medicamente, dar va indica şi posibilele aspecte din viaţă care ar împiedica conceperea unui copil. Stresul este incriminat în mai toate afecţiunile de azi. Medicul nu poate prescrie însă o reţetă pentru reducerea stresului. Soluţia ar fi în fiecare zi să existe măcar jumătate de oră de relaxare.

Alte cauze ale infertilităţii sunt alimentaţia. Nu trebuie făcut abuz de alimente suprarafinate: faină albă, zahăr rafinat, ulei rafinat, margarină. De asemenea, trebuie evitate produsele conservate cu substanţe chimice.
Nici cafeaua nu trebuie consumată în exces. Studiile arată că femeile amatoare de cafea au cu 50% mai puţine şanse de avea copii. Cea care vrea să devină mamă nu trebuie să fie sedentară, trebuie să meargă pe jos cel puţin jumătate de oră, recomandă specialiştii.

Tratamentul pentru infertilitate este în funcţie de cauză. Un tratament corect presupune tratamentul cauzei bolii. După ce s-a exclus factorul masculin, care este primul care se explorează în infertilitate, adică dacă spermograma soţului este în limitele normale, se trece la explorarea femeii.

Când cauza este una dintre următoarele: 1. trompe impermeabile; 2. tulburări de ovulaţie (ovare micropolichistice); 3. endometrioză; 4. cauze imunologice (anticorpi antispermatici), soluţia va fi tratament medicamentos şi/sau corecţie chirurgicală.
Când după tratament sarcina nu survine, se va trece la tehnici de reproducere umană asistata – FIV şi Embriotransfer.
Când problema este mai complicată, de genul: absenţa propriilor ovocite, ovare afectate în urma chimioterapiei pentru anumite tipuri de cancere, ovare îndepărtate chirurgical, anumite boli genetice, se va recurge la FIV cu donare de ovocite.

• Cele mai răspândite teste de evaluare a fertilităţii pentru femei sunt: histerosalpingograma (radiografie a trompelor şi a uterului) şi laparoscopia (examen al organelor femeieşti)
Bolile cronice care pot afecta fertilitatea sunt următoarele: diabetul de tip 1 şi 2, hipertensiunea, afecţiunile glandei tiroide, anemia şi boli autoimune.
Evaluarea medicală pentru infertilitatea unui cuplu începe cu examinări fizice, cu istoricul medical şi sexual al ambilor parteneri, teste ale spermei şi teste hormonale în cazul bărbatului şi, pentru femei, teste de verificare a ovulaţiei.
• Printre metodele pentru îmbunătăţirea relaţiilor sexuale se număra şi alimentaţia sănătoasă, exerciţii fizice regulate şi odihna suficientă.
• Pentru ca ţelina să fie eficientă în tratarea impotenţei este necesară o cură periodică şi îndelungată.
• Năutul reprezintă un remediu natural foarte eficient în tratarea impotenţei. Luaţi o mână de boabe de năut şi lăsaţi-le o noapte într-o cană cu apa căduţă; a două zi, beţi zeama rezultată.
• În cazul bărbaţilor care au o virilitate generală scăzută sau sunt supraponderali, un efect benefic îl pot avea deopotrivă seminţele de floarea-soarelui, nucile şi sâmburii de caise. Graţie vitaminei E pe care o conţin, acestea sporesc fertilitatea şi protejează împotriva impotenţei vasculare.
• Principală cauza a impotenţei hormonale o constituie consumul excesiv de alcool, iar carnea şi prăjelile, pe lângă că dăunează circulaţiei sanguine, nu ajută la tratarea acesteia.
• De altfel, un alt tonic sexual sunt condimentele, cum ar fi cardamomul, scorţişoară, nucşoară şi ghimbirul.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Cancerul de prostata – Partea I – Factori de risc

4.07.2008

Vineri 4 iulie a fost postata emisiunea Cancerul de prostata – Partea I – Factori de risc realizata cu prof. dr. Ionel C. Sinescu, seful Clinicii de Chirurgie Urologica si Transplant Renal la Spitalul Clinic Fundeni. Emisiunea poate fi vizionata la Categoria Urologie.

Sinopsis: Incidenta cancerului de prostata creste, dar în acelasi timp scade si vârsta afectata, întânindu-se si la 35 de ani. Cancerul de prostata este cel mai frecvent cancer întâlnit în patologia umana si cel mai diagnosticabil cancer. Factorii de risc: ereditatea si profilul hormonal al barbatului, vârsta în general peste 65 de ani, diagnosticul de adenom de prostata, vasectomia, infectii ale prostatei. Incidenta cancerului de prostata este mai mare la populatia de culoare, în SUA numarul cazurilor de cancer de prostata la populatia de culoare fiind de doua ori mai mare decât cel întâlnit la populatia caucaziana. S-a descoperit ca doze moderate de vitamina E pot preveni aparitia cancerului de prostata.

Alte emisiuni din categoria Urologie:

  • Adenomul de prostata – Simptome si complicatiiProf. dr. Ionel C. Sinescu, seful Clinicii de Chirurgie Urologica si Transplant Renal la Spitalul Clinic Fundeni. Prostata este un organ specific sexului masculin care se gaseste la rascurcea dintre calea genitala si calea urinara, practic se gaseste sub vezica urinara. Adenomul de prostata poate aparea la orice barbat dupa vârsta de 35 ani, aceasta afectiune fiind o tumora benigna. Prin cresterea în volum a prostatei, uretra care trece prin mijlocul prostatei va fi comprimata mecanic în sens lateral de lobii prostatici, ceea ce înseamna ca urinarea devine mai dificila. Marirea în volum a prostatei este dependenta de hormonii secretati de testicule, de testosteron.
  • Adenomul de prostata – Diagnostic si tratamentProf. dr. Ionel C. Sinescu, seful Clinicii de Chirurgie Urologica si Transplant Renal la Spitalul Clinic Fundeni. Cel mai alarmant semnal pentru un barbat care sufera de adenom de prostata este blocarea completa a evacuarii vezicale, retentia completa de urina. Diagnosticul se stabileste fie prin investigatii care sunt facute unui barbat în principiu care nu are simptomatologie specifica, si pentru aasta exista ecografia de aparat urinar care în mod normal este recomandata oricarui barbat dupa vârsta de 35 de ani, o data pe an pâna la 50 de ani, iar dupa aceasta vârsta de doua ori pe an. Tratamentul chirurgical pentru adenomul de prostata ar putea fi împartit în doua grupe.
  • Disfunctiile erectile – intre psihic si somatic - Dr. Valentin Voinescu, medic primar urolog, clinica GRAL Medical. Disfunctia erectila este o disfunctie sexuala si reprezinta incapacitatea persistenta sau recurenta a unui barbat de a obtine si mentine o erectie suficienta pentru a realiza sau finaliza actul sexual. Disfunctiile erectile sunt frecvente si se pot trata in aproximativ 95% din cazuri. Dr Valentin Voinescu ne explica ca disfunctiile erectile pot avea mai multe cauze: psihice sau somatice. Fumatul, consumul de alcool si obezitatea sunt cauze majore ale aparitiei disfunctiei erectile si ale agravarii acesteia.
VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Disfuncţia erectilă – între psihic şi somatic

26.06.2008

Disfuncţia erectilă este o disfuncţie sexuală şi reprezintă incapacitatea persistentă sau recurentă a unui barbat de a obţine şi menţine o erecţie suficientă pentru a realiza şi/sau finaliza actul sexual. Pentru a se putea stabili diagnosticul, dificultăţile de erecţie trebuie să apară în mod constant.

Înainte de 1992, pentru a defini această disfuncţie sexuală, termenul folosit era cel de impotenţă. Acesta a fost înlocuit din cauza lipsei de specificitate şi cotonaţiei negative cu cel de disfuncţie erectilă, un termen medical mult mai exact.Disfuncţiile erectile sunt frecvente şi se pot trata în aproximativ 95% din cazuri. În România, Asociaţia pentru Medicina Sexualităţii arată că prevalenţa disfuncţiei erectile peste vârsta de 35 ani este de 25% din populaţia generală, 1 din 4 bărbaţi suferind de disfuncţie erectilă. Disfuncţia erectilă este atât o afecţiune cât şi un simptom, delimitarea bazându-se pe relatarea pacientului.

Disfuncţia erectilă poate apărea la orice vârstă, iar după 35-40 de ani frecvenţa este mai mare. La tineri, cauza este cel mai probabil de natură psihogenă, în timp ce la bărbaţii în vârstă, cauza este mai degrabă una organică.

Disfuncţia erectilă poate fi depistată chiar şi de barbatul în cauză, prin analizarea de către acesta a actului sexual şi a erecţiei, dacă este mulţumit de durată şi de intensitate. Aceasta afecţiune sexuală poate avea două cauze principale: psihogene (80% dintre disfuncţiile erectile) şi organice. Cele organice pot fi la rândul lor de mai multe tipuri: vasculare (afectarea afluxului de sânge), neurologice (referitoare la corpii erectili ai organului sexual masculin) şi hormonale.

Trebuie ştiut faptul că nici circumcizia şi nici abstinenţa nu reprezintă cauze ale apariţiei disfuncţiei erectile. Dificultatea orgasmului nu poate fi considerată o disfuncţie erectilă, ci o disfuncţie sexuală. Actul sexual presupune mai multe etape şi, orice afectare a acestor etape intră la categoria disfuncţiilor sexuale.

Disfuncţiile erectile pot fi şi efecte secundare ale unor boli. Bolile asociate sunt hipertensiunea arterială, depresia, diabetul zaharat, boli neurologice sau ca urmare a unor intervenţii chirurgicale (cancer prostatic, coloana vertebrală lombară) sau chiar tratamente pentru cancer (radioterapia) şi traumatisme locale. Din păcate, de cele mai multe ori, disfuncţia erectilă ca efect a unor boli este trecută cu vederea. Pentru a trata global afecţiunea, trebuie consultat, pe lângă medicul urolog, un medic cardiolog, endocrinolog şi psiholog. Diabetul are efect inclusiv asupra nervilor (neuropatie diabetică), putând determina o disfuncţie erectilă mixtă de cauză vasculară şi nervoasă.

O alta cauză a disfuncţiei sexuale poate fi reprezentată şi de administrarea unor medicamente antidepresive, antihipertensive şi a altor medicamente psihoactive. Conform cercetărilor, mai mult de 200 de medicamente pot avea ca efect secundar apariţia disfuncţiei erectile. Există medicamente care produc disfuncţii erectile acţionand asupra sistemului central nervos, iar altele care afectează intensitatea aprovizionării cu sange la nivelul penisului.

Fumatul, consumul de alcool şi obezitatea sunt cauze majore ale apariţiei disfuncţiei erectile şi ale agravării acesteia. Obezitatea afectează în dublu sens: direct (e dificil ca bărbatul supraponderal să aibă un act sexual satisfăcător), dar şi indirect, ca factor de risc pentru bolile cardiovasculare.

Disfuncţia erectilă care are un debut brusc, sau apare doar in anumite circumstanţe, dar nu şi în altele sugerează o cauză psihologică. Cauzele psihologice ale disfuncţiei erectile includ: stresul şi anxietatea de la serviciu sau acasă, divergenţele şi dificultăţi conjugale şi insatisfacţiile sexuale, depresia, plictiseala sexuală sau orientări sexuale nesoluţionate.

Pentru a afla dacă disfuncţia erectilă la tineri este de natură psihologică sau nu, este recomandată rigiscanarea. Rigiscanarea este o metodă care relevă prezenţa erecţiei în timpul somnului. Dacă există erecţie în timpul somnului, atunci cauzele sunt psihologice şi nu organice.

Înaintea începerii unui tratament trebuie să luaţi în calcul toţi factorii cauzatori. Urologul trebuie să discearnă dacă este vorba de o disfuncţie psihogenă (stres, educatie, inhibiţii legate de religie, de mediul în care are loc actul sexual) sau somatică. De cele mai multe ori este necesară consultarea unui psiholog în paralel cu medicul urolog.

Tratamentele existente pentru disfuncţia erectilă sunt: psihoterapia sexuală, medicamentele administrate oral, injecţiile, dispozitivele cu vacuum, implanturile peniene şi chirurgia vasculară. Dispozitivele cu vacuum sunt recomandate pacienţilor care nu doresc tratament medicamentos sau au contraindicaţii pentru asemenea tratament. Dispozitivele cu vacuum au avantajul că se pot utiliza la nevoie, nu prezintă contraindicaţii. În schimb, acestea au un mod de utilizare stânjenitor şi pot produce efecte adverse locale. Injecţiile intracavernoase reprezintă o variantă cunoscută de tratament. Se administrează prin injectare peniană, substanţe care relaxează musculatura netedă cavernoasă. Această metodă este eficientă, intră in acţiune imediat, dar şi costurile sunt relativ ridicate. Prin chirurgia vasculară se realizează creşterea afluxului arterial şi scăderea reîntoarcerii venoase. Ultima opţiune de tratament al disfuncţiei sexuale este implantarea chirurgicală de proteze peniene semirigide sau gonflabile. Este o opţiune foarte invazivă şi ireversibilă şi se recurge la ea numai în cazurile speciale, când pacienţii nu au răspuns la celelalte metode de tratament. Este o soluţie pe termen lung, dar invazivă şi poate exista posibilitatea eşecului mecanic al protezei sau a complicaţiilor chirurgicale.

Cei mai mulţi medici preferă să înceapă tratamentul cu pilule de sildenafil citrat în cazul în care este vorba de o disfuncţie erectilă de natură organică. Pastilele “albastre, galbene” sunt utile în măsura în care se adresează disfuncţiilor erectile cu cauză vasculară. Explicaţia este că disfuncţia se agravează o dată cu vârsta pentru că vasele încep să îmbătrânească, devin mai puţin elastice, ducând la o erecţie slabă sau inexistentă. Medicamentele de acest fel dilată aceste vase, permiţând sangelui să circule mai bine şi să se producă erecţia. Pentru că aceste medicamente să fie administrate, este necesar avizul urologului şi al cardiologului. Există situaţii când este necesară o revascularizaţie a penisului, prin protezare. Protezarea peniană este o metodă extrem de eficientă, cu rate de succes de peste 90%, dar din păcate această operaţie este deosebit de costisitoare.

În tratamentul disfuncţiei erectile trebuie luate în calcul câteva schimbări principale în modul de viaţă al pacientului, pe lângă tratamentul medicamentos sau psihologic. Acestuia îi este recomandat să renunţe la fumat, să renunţe la kilogramele în plus în cazul în care obezitatea este un factor determinant, să reducă cantitatea de alcool, să elimine factorii de stres şi să facă mişcare fizică, dar nu înainte de a consulta un medic cardiolog.

Puteţi afla dacă suferiţi de disfuncţie erectilă răspunzând la câteva întrebări puse la dispoziţie de Asociaţia pentru Medicina Sexualităţii din România. Dacă răspundeţi pozitiv la vreuna din afirmaţiile următoare, este posibil să aveţi disfuncţie erectilă şi trebuie să consultaţi medicul.

a. Câteodată am dificultăţi în obţinerea erecţiei în timpul activităţii sexuale

b. După stimularea sexuală, erecţia mea nu este întotdeauna suficient de puternică pentru penetrare

c. Uneori, în timpul actului sexual, nu pot menţine erecţia

d. Uneori, nu ajung la orgasm pentru că erecţia dispare prea repede

e. Nu sunt foarte încrezător că voi fi capabil să obţin erecţia în timpul activităţii sexuale.

Disfuncţia erectilă este o problemă ce trebuie discutată de cuplu, comunicarea şi sprijnul reciproc fiind esenţiale. Partenera trebuie să-şi încurajeze partenerul să se prezinte la urolog şi chiar să îl însoţească. Discuţia privind problemele disfuncţiei erectile trebuie duse pe 3 planuri: medic urolog, psiholog (dacă afecţiunea este de natură psihogenă) şi cuplu. Trebuie să existe o înţelegere globală a problemei şi este extrem de important pentru bărbatul care suferă de disfuncţie erectilă să aibă sprijinul partenerei şi să participe împreună cu ea la şedinţele de terapie psihologică. Ceea ce trebuie inteles de către cuplu este faptul că afecţiunea este tratabilă. În cazul netratării, ea poate evolua în timp cu repercusiuni asupra vieţii de cuplu. Disfuncţia erectilă nu este nocivă, decât dacă împiedică pacientul să aibă viaţa sexuală pe care şi-o doreşte.

VEZI VIDEO - emisiunea Disfuncţia erectilă – între psihic şi somatic”.
Interviu realizat cu dr. Valentin Voinescu, medic primar urolog, GRAL Medical.
Emisiunea se regăseşte la Categoria Urologie/Cuplu şi Sex.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.7/5 (3 votes cast)
Share on Facebook