Arhivă pentru ‘Obstetrica Ginecologie’ categorie

Dieta in timpul sarcinii poate afecta IQ-ul copilului

19.01.2011

Specialiştii recomandă femeilor însărcinate să renunţe la orice dietă în perioada sarcinii pentru că acest lucru poate avea consecinţe grave asupra copilului. Cercetătorii vorbesc despre o posibilă scădere a IQ-ului dar şi de apariţia unor probleme de comportament. Un studiu efectuat în acest sens a arătat că o dietă săracă în timpul sarcinii poate modifica dezvoltarea organelor fetale, inclusiv a creierului, în moduri care vor avea efecte nedorite asupra IQ-ului şi comportamentului copilului. De asemenea, nu este de ignorant nici legătura dintre dieta maternă şi riscul copiilor de a dezvolta schizofrenie, autism sau depresie.

Specialiştii în obstretică şi ginecologie recomandă femeilor însărcinate să urmeze regimuri alimentare mixte, dar să evite şi acel fenomen de „a mânca pentru doi”. Mai multe informaţii despre acest subiect aflaţi şi din articolul „Dietele în timpul sarcinii pot afecta IQ-ul copilului” de pe SănătateaTV.ro.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Share on Facebook

Importanta controlului ginecologic periodic

16.12.2010

Medicii recomandă efectuarea unui control ginecologic anual pentru că este extrem de util în descoperirea unor afecţiuni ginecologice grave. Deşi multe femei simt o oarecare “oroare” atunci când vine vorba de efectuarea acestor analize de rutină, totuşi ele sunt necesare, spun specialiştii.

De ce este necesar un control periodic?

-          ajută la descoperirea şi diagnosticarea cancerului de sân sau a celui de col uterin

-          se pot diagnostica bolile cu transmitere sexuală

-          contribuie la prevenirea sterilităţii

-          poate face sarcina şi naşterea mai uşoare

Prof. univ. dr. Vlad Tica, medic şef al Clinicii Obstretică-Ginecologie I din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă este de părere că acest control permite identificarea bolilor în faza când pot fi tratate, de cele mai multe ori cu succes. Urmăriţi materialul “Controlul ginecologic anual, esenţial în prevenirea unor afecţiuni grave” pentru a afla mai multe informaţii despre acest subiect.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 4.0/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Ce trebuie sa stiti dupa un avort?

5.07.2010

Motivele pentru care o femeie ar face un avort în ziua de azi par greu de imaginat, mai ales că metodele de contracepţie sunt atât de variate şi la îndemâna oricui. Avortul este însă o realitate iar practicarea lui, voită sau nu, are loc destul de frecvent.

Nu e mai puţin adevărat că o sarcină nedorită poate fi şi rezultatul unui viol, al naivităţii sau gradului insuficient de maturizare al unei persoane ori pur şi simplu a unor neglijenţe din partea femeii.  Totuşi, o sarcină apărută într-un moment al vieţii total inoportun poate afecta o tânără, atât fizic, cât şi psihic.

Indiferent de cauzele care stau la baza hotărârii de întrerupere a unei sarcini, ar trebui să ştiţi că avortul presupune anumite metode de îngrijire ulterioare care sunt importante pentru refacerea corpului şi pentru ca posibilitatea de a rămâne din nou însărcinată să nu fie periclitată.

De obicei, după întreruperea unei sarcini apar tot felul de efecte secundare care se manifestă prin dureri fizice, precum şi prin instaurarea unor stări depresive.  Cum vă îngrijiţi după un avort şi care sunt cele mai bune metode de protecţie împotriva unor noi sarcini nedorite le aflaţi din articolul “Ce trebuie să ştiţi după un avort”?

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 4.0/5 (4 votes cast)
Share on Facebook

Uite barza, nu e barza…

5.07.2009

Spuneam săptămâna trecută că nu oricine merita să aibe copii şi uite că a venit SănătateaTV şi cu soluţia – Saptamana contraceptiei pe SanatateaTV. Impropriu spus, soluţie, nu am inventat noi metodele contraceptive, dar vă informăm care sunt.

După pofta inimii: pentru claustrofobi prezervativele, pentru femeile care ştiu ce vor, anticoncepţionalele şi pentru cei mai curajosi contracepţia naturală.

Dacă eşti ăla de care spuneam că te-ai trezit de dimineaţă într-o cameră străină, nu mai pierde vremea cu ce, cum şi dacă, intră pe SănătateaTV.ro   şi  vezi care-s metodele contraceptive de urgenţă.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Share on Facebook

Locul 2 la naşteri în rândul adolescentelor

1.07.2009

Ştiu că ăsta sună a rubrică dintr-un ziar comunist, dar… Ştiaţi că… România ocupă locul II în UE la naşteri în rândul adolescentelor? Cam nasol, nu totdeauna a ocupa locul doi la ceva e un lucru bun.

Să nu foloseşti metode contraceptive, ca adolescent e cea mai proastă idee pe care o poţi avea. Sau OK, există idei mai proaste, dar nu multe.

Ca fată, dacă ai parte de o sarcină nedorită ai două alternative – unu, păstrezi copilul şi îţi distrugi viaţa la 15 ani saaaau, faci un avort şi te alegi cu o frumuseţe de traumă pe viaţă! Super, nu?

Ca băiat nu e aşa rău, că tu sigur nu ai nimic de a face cu avortul, dar dacă te trezeşti tătic la 17 ani, dă-mi voie să spun că tocmai ai intrat în tărâmul maroniu al necazurilor!

Contracepţia e un lucru banal de înţeles. Ori o foloseşti, ori poţi s-o păţeşti grav. Nu trebuie să fii geniu ca să înţelegi asta!

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Share on Facebook

Hop-Ţop, vine barza

30.06.2009

Clar, nu oricine trebuie să facă un copil. Majoritatea poate, prin natura lucrurilor, dar sunt puţini cei care şi merită.

De câte ori ţi-a spus că se sufocă doar dacă vede cauciucul magic şi de câte ori ai apelat la diverse metode contraceptive doar ca să-l mulţumeşti pe Făt-Frumos?

Pun pariu că măcar o dată în viaţă ai stat cu morcovul până la următoarea menstruaţie, fie că nu era momentul, fie că nu era persoana potrivită sau pentru că, pur şi simplu, ai uitat să-ţi iei pastila zilnică.

Nu vorbim de cazurile extreme în care te trezeşti dimineaţa într-o cameră străină, fără să ştii ce, cum şi dacă.  Dar dacă te numeri printre norocoase, da repede click şi vezi ce spune SănătateaTV.ro despre simptomele unei sarcini.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Share on Facebook

Cum va arăta copilul meu

5.06.2009

Sunt sigur că mulţi se intreabă în ce fel vor arăta copiii lor. Sunt oameni care nu au nici măcar consoartă-consort şi îşi pun întrebarea asta, darămite cei care deja aşteaptă un bebe!

Ar fi interesant dacă oamenii de ştiinţă s-ar preocupa mai puţin cu rata de foc a mitralierelor şi mai mult cu lucrurile cool. În acest sens, ar fi foarte mişto dacă ar reuşi să conceapă  un soft care să “deseneze” figura copilului sau a omului matur, în funcţie de cum arată fătul.

Probabil că aş fi la maternitate, cu nasu-n computer, călare pe softul respectiv, urlând cu bucurie: “Daaaaa, verde cu tentacule! Ăsta-i băiatu lu’ tata! Uraaaa”

Din păcate asta este doar o idee năstruşnică d-ale mele, însă ceva posibil este analiza morfologiei fetale in trimestrul II si III de sarcina, care face şi subiectul unei emisiuni de astăzi de pe SănătateaTV.ro.

Prin această examinare se pot observa creierul, gâtul, toracele sau abdomenul fătului. Ce avantaje are procedeul ăsta? Păi se pot depista diverse malformaţii, probleme şi aşa mai departe. Cu siguranţă că oamenii mai au mult până să descopere cum va arăta omul matur, in funcţie de aspectul fătului, măcar că facem progrese în asigurarea sănătăţii copiilor noştri!

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 4.2/5 (5 votes cast)
Share on Facebook

Infertilitatea, o boală la modă

14.07.2008

Infertilitatea a devenit o boală la modă, fiind una dintre problemele cu care se confruntă extrem de multe cupluri din Europa, Statele Unite şi Japonia. Studiile spun că, în majoritatea ţărilor europene, unul din şase cupluri are probleme de fertilitate. Şi afecţiunea este comună atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Altfel spus, infertilitatea nu ţine cont de sex.

Perioada fertilă într-un ciclu de 28 de zile este ziua 12-14. Important este să existe contact în perioada ovulaţiei, şi este mai bine ca înainte de acel raport sexual “important”, să fie o perioadă de abstinenţă de măcar două zile. După raportul sexual se recomandă o jumătate de oră de relaxare totală, nefiind indicat un duş imediat.

Se poate vorbi de infertilitate dacă în decursul unui an în care are contacte sexuale regulate şi fără protecţie, cu un bărbat fertil, o femeie nu rămâne însărcinată. Cel care stabileşte însă diagnosticul este medicul, care va stabili care sunt problemele în cuplu.

Cele mai frecvente cauze ale infertilităţii sunt: dezechilibrele hormonale, tulburări ale ovulaţiei, infecţiile organelor genitale, trompe uterine nepermeabile, obstruate în urma unor infecţii, malformaţiile congenitale sau dobândite pe parcurs ale organelor genitale, cauze imunologice sau endometrioza.
Pe lângă aceste cauze, specialiştii susţin că femeile îşi pot face rău singure, devenind, pentru o perioadă, infertile. Între astfel de cauze care duc la lipsa ovulaţiei, sunt prea multe diete pentru slăbit însoţite de exerciţii fizice excesive şi făcute la voia întâmplării, medicamente luate în exces şi nu de fiecare dată la sfatul medicului. Şi ar mai fi o cauză majoră: toate formele de stres emoţional care persistă pe o perioadă de timp îndelungată.

Atunci când se prezintă la medic, femeia care doreşte să fie mamă trebuie să expună în detaliu stilul său de viaţă. Specialistul fiind cel care va prescrie atât medicamente, dar va indica şi posibilele aspecte din viaţă care ar împiedica conceperea unui copil. Stresul este incriminat în mai toate afecţiunile de azi. Medicul nu poate prescrie însă o reţetă pentru reducerea stresului. Soluţia ar fi în fiecare zi să existe măcar jumătate de oră de relaxare.

Alte cauze ale infertilităţii sunt alimentaţia. Nu trebuie făcut abuz de alimente suprarafinate: faină albă, zahăr rafinat, ulei rafinat, margarină. De asemenea, trebuie evitate produsele conservate cu substanţe chimice.
Nici cafeaua nu trebuie consumată în exces. Studiile arată că femeile amatoare de cafea au cu 50% mai puţine şanse de avea copii. Cea care vrea să devină mamă nu trebuie să fie sedentară, trebuie să meargă pe jos cel puţin jumătate de oră, recomandă specialiştii.

Tratamentul pentru infertilitate este în funcţie de cauză. Un tratament corect presupune tratamentul cauzei bolii. După ce s-a exclus factorul masculin, care este primul care se explorează în infertilitate, adică dacă spermograma soţului este în limitele normale, se trece la explorarea femeii.

Când cauza este una dintre următoarele: 1. trompe impermeabile; 2. tulburări de ovulaţie (ovare micropolichistice); 3. endometrioză; 4. cauze imunologice (anticorpi antispermatici), soluţia va fi tratament medicamentos şi/sau corecţie chirurgicală.
Când după tratament sarcina nu survine, se va trece la tehnici de reproducere umană asistata – FIV şi Embriotransfer.
Când problema este mai complicată, de genul: absenţa propriilor ovocite, ovare afectate în urma chimioterapiei pentru anumite tipuri de cancere, ovare îndepărtate chirurgical, anumite boli genetice, se va recurge la FIV cu donare de ovocite.

• Cele mai răspândite teste de evaluare a fertilităţii pentru femei sunt: histerosalpingograma (radiografie a trompelor şi a uterului) şi laparoscopia (examen al organelor femeieşti)
Bolile cronice care pot afecta fertilitatea sunt următoarele: diabetul de tip 1 şi 2, hipertensiunea, afecţiunile glandei tiroide, anemia şi boli autoimune.
Evaluarea medicală pentru infertilitatea unui cuplu începe cu examinări fizice, cu istoricul medical şi sexual al ambilor parteneri, teste ale spermei şi teste hormonale în cazul bărbatului şi, pentru femei, teste de verificare a ovulaţiei.
• Printre metodele pentru îmbunătăţirea relaţiilor sexuale se număra şi alimentaţia sănătoasă, exerciţii fizice regulate şi odihna suficientă.
• Pentru ca ţelina să fie eficientă în tratarea impotenţei este necesară o cură periodică şi îndelungată.
• Năutul reprezintă un remediu natural foarte eficient în tratarea impotenţei. Luaţi o mână de boabe de năut şi lăsaţi-le o noapte într-o cană cu apa căduţă; a două zi, beţi zeama rezultată.
• În cazul bărbaţilor care au o virilitate generală scăzută sau sunt supraponderali, un efect benefic îl pot avea deopotrivă seminţele de floarea-soarelui, nucile şi sâmburii de caise. Graţie vitaminei E pe care o conţin, acestea sporesc fertilitatea şi protejează împotriva impotenţei vasculare.
• Principală cauza a impotenţei hormonale o constituie consumul excesiv de alcool, iar carnea şi prăjelile, pe lângă că dăunează circulaţiei sanguine, nu ajută la tratarea acesteia.
• De altfel, un alt tonic sexual sunt condimentele, cum ar fi cardamomul, scorţişoară, nucşoară şi ghimbirul.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Investigaţii în prevenirea cancerului mamar

14.07.2008

Serialul Investigaţii în prevenirea cancerului mamar difuzat de SănătateaTV urmăreşte să familiarizeze doamnele cu paşii pe care trebuie să-i urmeze un astfel de consult, precum şi să dărâme câteva mituri care, din păcate, sunt actuale.

Explorarea mamografică a glandelor mamare nu prezintă niciun factor de risc, chiar mai mult este recomandată cu tărie de către specialişti femeilor cu vârste între 40 şi 60 de ani. Acest examen de depistare poate fi extins şi către ceilalţi poli de vârstă, în special pentru a depista în stadiu incipient orice afecţiune la nivelul sânilor.

În primul episod veţi putea vedea cum se efectuează în mod corect explorarea mamografică, urmând sfaturile şi îndrumările date de dr. Aurel Diculescu. Cel de-al doilea epidod este dedicat mamografiei, luând în calcul maniera în care se realizează, dar şi citirea rezultatelor – aspect deseori neclar pentru paciente.
Mamografia reprezintă radiografia glandelor mamare, care se face la nivel bilateral, în două incidenţe, eventual şi cu o incidenţă suplimentară, şi care nu prezintă din punct de vedere al iradierii niciun fel de risc pentru pacientă. După vârsta de 35 de ani se recomandă ca femeile să-şi facă o astfel de radiografie a sânului cel puţin o dată pe an. În momentul în care vă prezentaţi la mamografie, nu trebuie să aveţi cunoştinţe sau o pregătire anterioară, graţie adaptabilităţii aparatelor la fiziologia sânului, dar şi a unei scurte şedinţe de instruire pe care v-o face doctorul dumneavoastră. O mamografie este cea mai bună metoda radiologică disponibilă astăzi ce poate detecta cancerul de sân precoce.

Marea problemă ce poate fi relevată de o mamografie este identificarea unei tumori la nivelul sânului, de natură benignă sau malignă. Limitele dintre acestea două sunt destul de puţin tranşante, de aceea când există o supoziţie de malignitate, adesea este bine să cerem de urgenţă un control de certitudine, cum ar fi examenul histopatologic. De cele mai multe ori certitudinea diagnostică nu poate fi stabilită numai pe baza examenului mamografic. Se poate întâmpla ca, în proporţie de 8-10 %, în funcţie şi de experienţa medicului care interpretează mamografia, examenul histopatologic să furnizeze date inverse privind un rezultat benign/malign. Acesta este un aspect foarte delicat, căci rezultatul fals negativ mamografic poate crea prejudicii mari, dând asigurări pacientei că anomalia pe care o are nu are nicio importanţă, iar după o perioadă de un an sau un an jumătate, aceasta să degenereze în metastaze – astfel momentul terapeutic se pierde, iar şansele pacientei de însănătoşire scad dramatic.

O mamografie poate fi prescrisă unei femei ce are antecedente personale sau familiale de cancer la sân sau la alte organe, în funcţie de vârsta ei. Pacientele care sunt fertile încă trebuie să se asigure că nu sunt însărcinate înainte de efectuarea mamografiei. Pentru femeile care au implant de sân există o şansă extrem de mică ca presiunea exercitată în timpul procedurii să cauzeze o ruptură sau o herniere, apoi fiind necesară o intervenţie pentru scoaterea implantului. Pentru femeile cu implant la sân, abilitatea unei mamografii de a detecta anomaliile scade de la 92% la 33%, deoarece conţinutul implantului (gel sau lichid) poate bloca vederea.
Episodul al treilea introduce o nouă metodă de investigare a glandelor mamare, continuând apoi să explice pacientelor maniera în care mamografia ajută la punerea diagnosticului.

În acest sens, ductografia constituie acea metodă de investigaţie ce se aplică unui sân secretant – pacienta poate să constate ca, în anumite momente, între cicluri spre exemplu, una din glandele mamare are o secreţie: seroasă, sero-sanghinolentă, sanghinolentă, fiind vorba în aceste situaţii de un posibil fibroadenom dendiritic intracanalicular. Ductografia se face, de obicei, intraspitalicesc şi mai rar în ambulatoriu, şi constă în introducerea unei substanţe de contrast pentru radiografierea canalelor galactoforme.

Revenind la mamografie, dr. Aurel Diculescu menţionează că mamografia evidentiază, pe lângă structura glandei mamare, şi prezenţa la nivelul ei a unor formaţiuni care în mod normal nu au ce căuta pe respectiva imagine mamografică. Mamografia se efectuează cu un aparat radiologic special numit mamograf, iar pentru a obţine o expunere optimă este necesară comprimarea sânului. În funcţie de experienţa radiologului care interpretează imaginea mamografică, analizând elementele de contur, de intensitate, de prezenţa sau absenţa microcalcificarilor la nivelul sânului, se pot trage concluzii, apropiate de certitudinea diagnostică, asupra aspectului benign sau malign. Trebuie însă reţinut că biopsia este arbitrul suprem în materie de diagnostic al cancerului mamar. Niciun chirurg nu va efectua o ablaţie a glandei mamare şi niciun oncolog chimioterapeut nu va lua în tratament o pacientă, până nu are certitudinea histopatologică.

Odată pus diagnosticul clar, stabilindu-se că este vorba de o leziune mamografică cert malignă, trebuie să se asigure certitudinea diagnostică prin examen histopatologic, aplicându-se apoi tratamentul conform stadiului şi schemei terapeutice de principiu. Dacă leziunea prezintă numai suspiciuni de malignitate (elementele la un anumit nivel nu sunt suficient de clare), se cere extinderea investigaţiilor: ultrasunete sau control periodic la 3 luni, 6 luni; în funcţie de modificările care apar pe imagine stabilindu-se actul terapeutic.

Pentru ca mamografia să aiba rezultate cât mai concludente, trebuie urmate câteva repere şi anume: efectuarea acesteia la mijlocul perioadei între cele două cicluri menstruale (între a XIV-a şi a XVII-a zi); daca în trecut pacienta a mai făcut mamografii, este bine să se prezinte cu ele la consult pentru a putea fi analizată situaţia în ansamblu.
În final, specialistul atenţioneaza femeile cu privire la prezentarea tardivă la control: faptul că nimeni din familie nu a suferit de o afecţiune neoplazică, nu înseamnă că noi suntem ferite! Mai mult, adaugă doctorul, mamografia nu este dăunătoare organismului şi nu este dureroasă, iar costul ei este de obicei acoperit de Casa Asigurărilor de Sănătate. Pentru a veni în sprijinul dumneavoastră s-a înfiinţat în cadrul Institutului Oncologic Bucureşti un Centru de Depistare Precoce a Cancerului unde fiecare femeie asimptomatică beneficiază gratuit de un examen clinic, un examen Papanicolau şi eventual o mamografie.

Societatea americană pentru cancer recomandă tuturor femeilor care nu prezinta niciun fel de simtome şi care nu detectează noduli mamari să urmeze aceste indicaţii:
• După 20 de ani să se autoexamineze (să-şi palpeze sânii) o dată pe lună;
• Femeile cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani trebuie să fie examinate de către un medic la fiecare 3 ani şi anual după ce împlinesc 40 de ani;
• Prima mamografie, de bază, se efectuează între 35-40 de ani;
• Femeile cu vârste cuprinse între 40-49 de ani mamografia se efectuează la fiecare 1-2 ani;
• După 50 de ani, mamografia trebuie să se facă anual. Femeile ce au un istoric personal sau familial de tumori mamare trebuie să colaboreze cu doctorul lor şi să se programeze pentru examinare mai frecvent. Oricum, ţesutul mamar la femeile mai tinere (mai tinere de 30 de ani) tinde să fie mai dens, ceea ce face mai dificilă detectarea micilor modificări ce pot să apară pe mamografie. Aceste femei pot face examen screening pentru tumorile mamare cu ajutorul ecografiei sau ultrasunetelor o dată la fiecare 2-3 ani.

VEZI VIDEO: Serialul Investigatii in prevenirea cancerului mamar, ce reuneste 3 emisiuni realizate in colaborare cu dr. Aurel Diculescu, medic primar radiolog, Centrul GRAL Medical. Serialul poate fi urmarit la categoria Obstetrica – Ginecologie.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 2.8/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Pilates – Echilibru, control, respiraţie, calitate

11.07.2008

Echilibru, control, respiraţie, calitate. Acestea sunt principiile Pilates, iar elementele de bază apropie Pilates de yoga. Pilates combină exerciţiile pentru streching cu cele pentru o respiraţie adecvată şi menţinerea echilibrului. În yoga, poziţiile sunt fixe, muşchii dezvoltându-se prin forţarea de a te menţine în aceeaşi poziţie timp îndelungat. La Pilates nimic nu e static, mişcările sunt lente, se succed în ritm constant.

Joseph Hubertus Pilates este inventatorul faimoaselor exercitii Pilates care au devenit o modă şi o metodă care a demontrat rezultate excepţionale. Exerciţiile au fost create cu scopul de a reprezenta un program de recuperare fizică pentru soldaţii răniţi în Primul Război Mondial. Au fost puse la punct o serie de tehnici menite să sporească controlul şi tonifierea unor muşchi cheie precum cei ai abdomenului inferior şi ai spatelui. Se susţine ideea unităţii între minte şi materie, individul să se mişte cu eficienţă, echilibru, punându-se accentul pe concentrare şi corectarea slăbiciunilor. Se obţin beneficii atât la nivelul corpului, prin scăderea în greutate, tonifiere musculară, creşterea flexibilităţii şi coordonării corpului, cât şi la nivel psihic, gândire liberă, concentrare, stăpânire şi atitudine pozitivă.

La baza tehnicii Pilates stau opt principii fundamentale: concentrare, respiraţia, precizia, energia, centrul de gravitaţie, controlul, armonia mişcărilor şi relaxarea. Metoda Pilates dezvoltă armonia trupului, îmbunătăţeşte starea de bine a organismului şi tonifică întreaga musculatură.

Exerciţiile Pilates sunt uşor de efectuat, se pot practica şia acasă, nu necesită echipament special (decât o salteluţă, un tricou de bumbac, o pereche de pantaloni lejeri), iar după două săptămâni de exerciţiu timp de 10 minute pe zi rezultatele apar. Pilates nu pune accent pe cantitate, ci pe calitate.

Exerciţiile trebuie executate cât mai lent, cu accent pe conştientizarea tuturor mişcărilor şi a respiraţiei. Nu se pune accent pe cantitate, ci pe calitate, deci nu e nevoie sa îţi dai sufletul pe saltea. Nu uitaţi poziţia corectă din care trebuie să lucraţi: spatele şi abdomenul usor încordate, umerii relaxaţi, bazinul uşor către faţă.
Unul dintre principiile de bază în Pilates este tehnica specială a respiraţiei, care are ca scop circulaţia sângelui printr-o oxigenare adecvată, care se realizează prin inspiraţie şi expiraţie. Expiraţia forţată este cheia inspiraţiei totale. Mişcările sunt lente, controlate, astfel se permite izolarea zonei vizate. Ritmul reaspiraţiei trebuie să fie constant, întotdeauna corelat cu mişcarea. Trebuie să vă concentraţi pe a umple cu aer partea de jos a plămânilor, astfel încât să ne putem întinde muşchii fără a restricţiona cantitatea de oxigen primită de organism.

Regula de bază este să expiri la partea cea mai dificilă a exerciţiului (când depui efort) şi să inspiri în momentul în care te relaxezi.
Prin aceste exerciţii creşte flexibilitatea corpului, se dezvoltă musculatura abdominală şi pelviană, cu rezultate benefice chiar şi asupra vieţii sexuale, iar dacă sunt practicate regulat, mişcarile Pilates măresc capacitatea pulmonară şi au efecte pozitive asupra circulaţiei sângelui în corp.
Pilates a numit muşchii din centrul corpului (muşchii abdominali, spate, coapse şi fese) „the powerhouse”. Toată energia necesară exerciţiilor Pilates vine din „centrul puterii-nucleul” către extremităţi. Importante sunt menţinerea stabilităţii bazinului, poziţia cervicală, activarea musculaturii interne abdominale şi menţinerea dreaptă a coloanei vertebrale. Pentru prima dată, veţi începe cu exersarea grupelor de muşchi mici şi nu trebuie să repetaţi de mai mult de zece ori aceeaşi mişcare.

Exerciţiile pentru zona abdominală se execută cu spatele şi abdomenul bine încordate. Veţi alterna mereu repetări scurte şi rapide cu mişcări lente şi concentrate. Spatele trebuie menţinut drept şi bărbia scoasă din piept pentru a respira corect. Exerciţiile pentru picioare şi zona pelviană trebuie executate întotdeauna cu fesele uşor încordate. Veţi menţine astfel coloana vertebrală într-o poziţie neutră.
Pilates nu implică o uzare a articulaţiilor, exerciţiile sunt special create pentru a fi sigure şi eficiente. Este o metodă care poate fi practicată la orice vârstă, la sală sau chiar şi în intimitatea propriei locuinţe. Pilates abordează un tip de mişcare soft, fiind recomandabil şi persoanelor care nu fac faţă unor exerciţii ce presupun o rezistenţă a organismului mai mare. Pilates conţine atât exerciţii care se execută la sol, cât şi elemente ce presupun folosirea unor instrumente, cum ar fi mingiuţe, bare, benzi elastice, gantere pe care le utilizaţi când practicaţi Pilates la sală mai ales. Acasă, aceste instrumente pentru Pilates pot fi înlocuite cu succes de o coadă de mătură, prosop răsucit, sticle cu apă sau săculeţi cu nisip. Fiecare program poate fi construit şi personalizat în funcţie de nevoile şi posibilităţile fiecăruia, de către o persoană specializată la o sală de antrenament sau ajutându-vă de materialele de promovare existente pe piaţă (cărţi, casete video sau DVD) dacă executaţi Pilates acasă.

Metoda Pilates prezintă şi un sistem ideal de exerciţii uşoare şi eficiente pe perioada sarcinii şi în lunile de după naştere, dar acestea trebuie efectuate cu acordul medicului curant şi sub supravegherea unui instructor specializat.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.8/5 (2 votes cast)
Share on Facebook