Arhivă pentru ‘Medicamente’ categorie

Disfuncţia erectilă – între psihic şi somatic

26.06.2008

Disfuncţia erectilă este o disfuncţie sexuală şi reprezintă incapacitatea persistentă sau recurentă a unui barbat de a obţine şi menţine o erecţie suficientă pentru a realiza şi/sau finaliza actul sexual. Pentru a se putea stabili diagnosticul, dificultăţile de erecţie trebuie să apară în mod constant.

Înainte de 1992, pentru a defini această disfuncţie sexuală, termenul folosit era cel de impotenţă. Acesta a fost înlocuit din cauza lipsei de specificitate şi cotonaţiei negative cu cel de disfuncţie erectilă, un termen medical mult mai exact.Disfuncţiile erectile sunt frecvente şi se pot trata în aproximativ 95% din cazuri. În România, Asociaţia pentru Medicina Sexualităţii arată că prevalenţa disfuncţiei erectile peste vârsta de 35 ani este de 25% din populaţia generală, 1 din 4 bărbaţi suferind de disfuncţie erectilă. Disfuncţia erectilă este atât o afecţiune cât şi un simptom, delimitarea bazându-se pe relatarea pacientului.

Disfuncţia erectilă poate apărea la orice vârstă, iar după 35-40 de ani frecvenţa este mai mare. La tineri, cauza este cel mai probabil de natură psihogenă, în timp ce la bărbaţii în vârstă, cauza este mai degrabă una organică.

Disfuncţia erectilă poate fi depistată chiar şi de barbatul în cauză, prin analizarea de către acesta a actului sexual şi a erecţiei, dacă este mulţumit de durată şi de intensitate. Aceasta afecţiune sexuală poate avea două cauze principale: psihogene (80% dintre disfuncţiile erectile) şi organice. Cele organice pot fi la rândul lor de mai multe tipuri: vasculare (afectarea afluxului de sânge), neurologice (referitoare la corpii erectili ai organului sexual masculin) şi hormonale.

Trebuie ştiut faptul că nici circumcizia şi nici abstinenţa nu reprezintă cauze ale apariţiei disfuncţiei erectile. Dificultatea orgasmului nu poate fi considerată o disfuncţie erectilă, ci o disfuncţie sexuală. Actul sexual presupune mai multe etape şi, orice afectare a acestor etape intră la categoria disfuncţiilor sexuale.

Disfuncţiile erectile pot fi şi efecte secundare ale unor boli. Bolile asociate sunt hipertensiunea arterială, depresia, diabetul zaharat, boli neurologice sau ca urmare a unor intervenţii chirurgicale (cancer prostatic, coloana vertebrală lombară) sau chiar tratamente pentru cancer (radioterapia) şi traumatisme locale. Din păcate, de cele mai multe ori, disfuncţia erectilă ca efect a unor boli este trecută cu vederea. Pentru a trata global afecţiunea, trebuie consultat, pe lângă medicul urolog, un medic cardiolog, endocrinolog şi psiholog. Diabetul are efect inclusiv asupra nervilor (neuropatie diabetică), putând determina o disfuncţie erectilă mixtă de cauză vasculară şi nervoasă.

O alta cauză a disfuncţiei sexuale poate fi reprezentată şi de administrarea unor medicamente antidepresive, antihipertensive şi a altor medicamente psihoactive. Conform cercetărilor, mai mult de 200 de medicamente pot avea ca efect secundar apariţia disfuncţiei erectile. Există medicamente care produc disfuncţii erectile acţionand asupra sistemului central nervos, iar altele care afectează intensitatea aprovizionării cu sange la nivelul penisului.

Fumatul, consumul de alcool şi obezitatea sunt cauze majore ale apariţiei disfuncţiei erectile şi ale agravării acesteia. Obezitatea afectează în dublu sens: direct (e dificil ca bărbatul supraponderal să aibă un act sexual satisfăcător), dar şi indirect, ca factor de risc pentru bolile cardiovasculare.

Disfuncţia erectilă care are un debut brusc, sau apare doar in anumite circumstanţe, dar nu şi în altele sugerează o cauză psihologică. Cauzele psihologice ale disfuncţiei erectile includ: stresul şi anxietatea de la serviciu sau acasă, divergenţele şi dificultăţi conjugale şi insatisfacţiile sexuale, depresia, plictiseala sexuală sau orientări sexuale nesoluţionate.

Pentru a afla dacă disfuncţia erectilă la tineri este de natură psihologică sau nu, este recomandată rigiscanarea. Rigiscanarea este o metodă care relevă prezenţa erecţiei în timpul somnului. Dacă există erecţie în timpul somnului, atunci cauzele sunt psihologice şi nu organice.

Înaintea începerii unui tratament trebuie să luaţi în calcul toţi factorii cauzatori. Urologul trebuie să discearnă dacă este vorba de o disfuncţie psihogenă (stres, educatie, inhibiţii legate de religie, de mediul în care are loc actul sexual) sau somatică. De cele mai multe ori este necesară consultarea unui psiholog în paralel cu medicul urolog.

Tratamentele existente pentru disfuncţia erectilă sunt: psihoterapia sexuală, medicamentele administrate oral, injecţiile, dispozitivele cu vacuum, implanturile peniene şi chirurgia vasculară. Dispozitivele cu vacuum sunt recomandate pacienţilor care nu doresc tratament medicamentos sau au contraindicaţii pentru asemenea tratament. Dispozitivele cu vacuum au avantajul că se pot utiliza la nevoie, nu prezintă contraindicaţii. În schimb, acestea au un mod de utilizare stânjenitor şi pot produce efecte adverse locale. Injecţiile intracavernoase reprezintă o variantă cunoscută de tratament. Se administrează prin injectare peniană, substanţe care relaxează musculatura netedă cavernoasă. Această metodă este eficientă, intră in acţiune imediat, dar şi costurile sunt relativ ridicate. Prin chirurgia vasculară se realizează creşterea afluxului arterial şi scăderea reîntoarcerii venoase. Ultima opţiune de tratament al disfuncţiei sexuale este implantarea chirurgicală de proteze peniene semirigide sau gonflabile. Este o opţiune foarte invazivă şi ireversibilă şi se recurge la ea numai în cazurile speciale, când pacienţii nu au răspuns la celelalte metode de tratament. Este o soluţie pe termen lung, dar invazivă şi poate exista posibilitatea eşecului mecanic al protezei sau a complicaţiilor chirurgicale.

Cei mai mulţi medici preferă să înceapă tratamentul cu pilule de sildenafil citrat în cazul în care este vorba de o disfuncţie erectilă de natură organică. Pastilele “albastre, galbene” sunt utile în măsura în care se adresează disfuncţiilor erectile cu cauză vasculară. Explicaţia este că disfuncţia se agravează o dată cu vârsta pentru că vasele încep să îmbătrânească, devin mai puţin elastice, ducând la o erecţie slabă sau inexistentă. Medicamentele de acest fel dilată aceste vase, permiţând sangelui să circule mai bine şi să se producă erecţia. Pentru că aceste medicamente să fie administrate, este necesar avizul urologului şi al cardiologului. Există situaţii când este necesară o revascularizaţie a penisului, prin protezare. Protezarea peniană este o metodă extrem de eficientă, cu rate de succes de peste 90%, dar din păcate această operaţie este deosebit de costisitoare.

În tratamentul disfuncţiei erectile trebuie luate în calcul câteva schimbări principale în modul de viaţă al pacientului, pe lângă tratamentul medicamentos sau psihologic. Acestuia îi este recomandat să renunţe la fumat, să renunţe la kilogramele în plus în cazul în care obezitatea este un factor determinant, să reducă cantitatea de alcool, să elimine factorii de stres şi să facă mişcare fizică, dar nu înainte de a consulta un medic cardiolog.

Puteţi afla dacă suferiţi de disfuncţie erectilă răspunzând la câteva întrebări puse la dispoziţie de Asociaţia pentru Medicina Sexualităţii din România. Dacă răspundeţi pozitiv la vreuna din afirmaţiile următoare, este posibil să aveţi disfuncţie erectilă şi trebuie să consultaţi medicul.

a. Câteodată am dificultăţi în obţinerea erecţiei în timpul activităţii sexuale

b. După stimularea sexuală, erecţia mea nu este întotdeauna suficient de puternică pentru penetrare

c. Uneori, în timpul actului sexual, nu pot menţine erecţia

d. Uneori, nu ajung la orgasm pentru că erecţia dispare prea repede

e. Nu sunt foarte încrezător că voi fi capabil să obţin erecţia în timpul activităţii sexuale.

Disfuncţia erectilă este o problemă ce trebuie discutată de cuplu, comunicarea şi sprijnul reciproc fiind esenţiale. Partenera trebuie să-şi încurajeze partenerul să se prezinte la urolog şi chiar să îl însoţească. Discuţia privind problemele disfuncţiei erectile trebuie duse pe 3 planuri: medic urolog, psiholog (dacă afecţiunea este de natură psihogenă) şi cuplu. Trebuie să existe o înţelegere globală a problemei şi este extrem de important pentru bărbatul care suferă de disfuncţie erectilă să aibă sprijinul partenerei şi să participe împreună cu ea la şedinţele de terapie psihologică. Ceea ce trebuie inteles de către cuplu este faptul că afecţiunea este tratabilă. În cazul netratării, ea poate evolua în timp cu repercusiuni asupra vieţii de cuplu. Disfuncţia erectilă nu este nocivă, decât dacă împiedică pacientul să aibă viaţa sexuală pe care şi-o doreşte.

VEZI VIDEO - emisiunea Disfuncţia erectilă – între psihic şi somatic”.
Interviu realizat cu dr. Valentin Voinescu, medic primar urolog, GRAL Medical.
Emisiunea se regăseşte la Categoria Urologie/Cuplu şi Sex.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.7/5 (3 votes cast)
Share on Facebook

Acneea şi principalele cauze de apariţie

26.06.2008

Acneea este o afecţiune cutanată caracterizată prin apariţia coşurilor prin obstruarea porilor. Apare la 4 din 5 indivizii cu vârste între 12 şi 24 de ani. În 3-5% din cazuri afectiunea poate dura mai mulţi ani, provocând cicatrici inestetice, cu impact serios asupra dezvoltării psihosociale a adolescentului şi tânărului, putând conduce la apariţia depresiei şi izolării de societate.

La vârsta adolescenţei coşurile sunt mai uşor trecute cu vedere, pot reprezenta un semn al pubertăţii şi al procesului de maturizare. Când trecem de 20 de ani şi faţa noastră este încă sub asediul coşurilor, această situaţie ni se pare inacceptabilă şi deprimantă, acneea afectând în mod semnificativ psihicul şi viaţa socială a individului. Afecţiunea poate apărea, însă, la orice vârstă. Aproximativ 1 din 5 adulţi cu vârsta între 25 şi 44 de ani au acnee şi aproape jumătate dintre toate femeile de vârstă adultă au acnee uşoară-moderată.

Acneea apare atunci când foliculii piloşi cutanaţi se obturează. Fiecare folicul conţine glande sebacee care secretă o substanţă grasă (sebum) ce lubrifiază părul şi pielea. Atunci când organismul produce sebum, iar celulele mor mai repede decât pot fi eliminate prin pori, cele două componente se solidifică sub forma unui dop moale, alb. Acest dop poate obstrua porii, ducând la umflarea peretelui foliculului şi la apariţia punctelor albe. Dacă porul rămâne deschis, suprafaţa externă a dopului se poate înnegri, ducând la apariţia punctelor negre. Coşul este o inflamaţie care apare atunci când un punct alb rupe peretele foliculului pilos sub suprafaţa pielii. După rupere, pielea va fi invadată de sebum, celule moarte şi bacterii. Rupturile produse în profunzime duc la apariţia leziunilor asemănătoare furunculelor, numite acnee chistică. În unele cazuri, glandele sebacee continuă să secrete material care nu iese din piele, în schimb, se formează sub piele o umflatură represibilă, plată. Acesta se numeste chist sebaceu.

Glandele sebacee sunt stimulate de hormoni pentru a secreta sebum. Tenul acneic poate fi şi o consecinţă a unei afecţiuni precum chisturile ovariene. Acneea reprezintă un semn al apariţiei chisturilor pe ovare atunci când este asociată căderii excesive a părului, apariţiei de păr în exces, menstruaţiei neregulate şi coşurilor apărute înainte sau după menstruaţie.

Un alt factor care cauzează apariţia acneei este alimentaţia defectuoasă. Specialiştii recomandă evitarea ciocolatei, a produselor de tip fast-food, a snacks-uri, a mâncărurilor grase şi a multor produse lactate sau celor care conţin mult zahăr. Este recomandată o alimentaţie cât mai naturală, bazată pe consumul de fructe şi legume proaspete, de carne cât mai slabă.

Cercetătorii de la Wake Forest University School of Medicine au realizat cel mai mare studiu realizat despre acnee şi nivelul de stres, ca factor cauzator al acneei. Acest studiu arată că tinerii care au fost sub niveluri mari de stres au cu 23% mai multe şanse să sufere de un grad mai sever de acnee. Studiul a cercetat modul în care nivelurile de sebum cresc în momentele de stres şi modul cum acestea sunt legate de severitatea acneei. Adolescenţii, de aproximativ 14 ani, au raportat nivelurile de stres singuri, iar severitatea acneei a fost măsurată în două momente diferite ale experinţei lor: în timpul examenelor de la jumătatea anului şi în vacanţa de vară.

Un rol important în apariţia acneei îl constituie factorul ereditar. Dacă o persoană prezintă istoric familial de acnee, atunci este foarte posibil să sa confrunte şi ea cu această afecţiune. Un alt tip de persoane predispuse la apariţia acneei sunt cele care utilizează medicamente pe baza de steroizi, cum este cazul culturiştilor.

Tratamentul acneei complexe trebuie stabilit în urma unui consult interdisciplinar între medicul dermatolog, endocrinolog, nutriţionist şi ginecolog. Tratamentul depinde de multe ori de vârsta pacientului, de tipul de acnee, de factorii cauzatori sau de asocierea cu alte afecţiuni din sfera ginecologică sau endocrinologică.

În timp ce tratamentul acneei juvenile este local, bazat pe creme şi geluri speciale, în acneea severă tratamentul este complex: se urmăreşte diminuarea seboreei, introducerea tratamentelor microchirurgicale, peelingului chimic, tratamentelor IPL (lumină pulsată). Cel mai nou tratament al acneei este cel cu laser Dye, care are dublă acţiune: urmăreşte distrugerea bacteriilor şi stimularea colagenului propriu fără a arde pielea. Este o procedură simplă care implică doar o uşoară iritaţie a pielii, fără riscuri şi cu rezultate spectaculoase. O altă metodă revoluţionară de tratament este reprezentată de terapia laser de joasă energie (LLLT). Procedura acţionează prin efecte bio-stimulante, anti-inflamatorii şi anti-alergice, regenerare şi reparare a tesuturilor. Pentru fiecare terapie cu laser sau fără trebuie să consultaţi medicul dermatolog pentru a fi sigure că nu prezentaţi contraindicaţii la acest tip de terapii.

Recomandarea dermatologilor este ca persoanele cu ten acneic să nu înţepe şi să nu stoarcă niciodată coşurile. Acest lucru poate duce la apariţia semnelor şi cicatricelor sau la infecţie prin interacţiunea dintre bacteriile saprofite şi o piele anormal de grasă. Este recomandată utilizarea produselor de curăţare antibacteriene, dar non-uleioase. Pentru a întări rezistenţa pielii sunt recomandate suplimentele de vitamina B complex şi zinc luate în fiecare zi.

VEZI VIDEO: Emisiunea “Acneea – aspecte generale”, interviu realizat cu dr. Bogdan-Dimitrie Niculae, specialist dermatolog, preşed. Asociaţiei Medicale Româneşti de Medicină “Anti-Aging”, director al Centrului Medical Lasermed. Emisiunea poate fi vizionată la categoria Dermatologie estetică.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
Share on Facebook