Arhivă pentru 07.2008

Dieta Weight Watchers

24.07.2008

Dieta Weight Watchers este una dintre cele mai utilizate metode de scădere în greutate. Apărut în anii 1960, a schimbat modul în care ar trebui abordată scăderea în greutate. Se slăbeşte în funcţie de persoană, cca. 10 kg în 8 luni. Cu toate că este un regim hipocaloric, alimentaţia este echilibrată şi nu prezintă riscul unor carenţe. Se bazează mai mult pe moderaţie şi nu pe interdicţie.

Principiul Weight Watchers este împărţirea mâncărurilor în funcţie de puncte (NU de calorii). Multe mâncăruri au 0 puncte şi pe acestea le poţi savura cât de mult şi des îţi doreşti. În primul rând, programul urmăreşte scăderea in greutate şi abia apoi menţinerea siluetei. În acest fel se încearcă eliminarea efectului Jo-Jo. Cu 20 puncte eşti pe drumul cel bun. Prin Weight Watchers nu este nevoie să numeri caloriile sau cantitatea de grăsime a alimentelor. În acest caz totul se reduce la de puncte. Aveţi voie 22 puncte/zi, 30 puncte bonus/săptămână. Beţi zilnic cel puţin 6 pahare de apă. Mâncaţi 5 porţii de legume/fructe şi 2-3 porţii de lactate.

Dieta Weight Watchers este o dietă care poate fi ţinută pe termen lung, propunând schimbarea stilului de alimentaţie, care aduce cu sine şi scăderea ponderală, fără recastigarea ulterioară a kilogramelor pierdute. Pierzi în medie cam 1 kilogram pe săptămână. Alimentele sunt împărţite în 3 categorii de culori, iar fiecărui aliment îi este atribuit un număr de puncte. Weight Watchers presupune un regim de viaţă ce combină alimentaţia hipocalorica cu sportul, dar şi existenţa unui grup de suport, de sprijin cu care puteţi schimbă experienţe. Ideea centrală a programului este moderaţia, mai degrabă decât interdicţia. Regimul alimentar iniţial a fost bazat, în principal, pe împărţirea alimentelor, în 3 grupe (roşu, portocaliu şi verde), după valoarea lor calorică.

Alimentele cu cele mai puţine calorii sunt cele “verzi” , (fructele şi legumele), care pot fi consumate în orice cantitate, în fiecare zi.
Alimentele “portocalii”, (carnea, peştele, lactatele, pâinea, cerealele, legumele uscate) au o valoare calorică moderată şi trebuie consumate cu atenţie. Astfel, ele pot fi mâncate zilnic, dar nu mai mult de 10 porţii (porţiile sunt definite în cadrul dietei).
Alimentele “roşii”, (ciocolata, produsele de patiserie, vinul, mezelurile grase) sunt cele care se consumă cu atenţie, porţiile permise fiind alocate pentru o săptămână. Fiecare persoană care se înscrie în program are alocat un număr de puncte zilnice în care trebuie să se încadreze (depinde de greutatea persoanei, de greutatea dorită şi de durată regimului).

Pe parcursul regimului, fiecare aliment consumat se notează într-un carneţel special. Regimul trebuie să fie în permanenţă echilibrat, combinând toate categoriile de alimente, conform piramidei alimentare. Sistemul cu numere de puncte este imbatabil. Pentru a slăbi trebuie să consumi pe zi 20-23 de puncte, în funcţie de vârstă, ocupaţie şi sex. Prin sport poţi “şterge” punctele consumate în plus într-o zi. Un punct slab al acestei diete este costul relativ ridicat.

Un studiu publicat de Asociaţia Medicale Americane a scos în evidenţă faptul că cei care au urmat programul Weight Watchers timp de 2 ani au reuşit să piardă în jur de 6 kg. Cei care au participat la cel puţin 78% din întâlnirile săptămânale au pierdut în medie 11 kg dupa 2 ani de urmare a regimului. Pentru cei care nu sunt încă obezi, dar care trec printr-o fază de creştere a greutăţii sau au un istoric familial legat de probleme de sănătate din cauza greutăţii, programul de puncte WW poate avea efecte benefice asupra stării generale de sănătate.

Exemple de puncte din alimente:
-0 puncte – Salata şi toate legumele
-3 puncte-30 g brânza. Poate fi consumată ca şi gustare
-3 puncte – 100 grame de salam.
-0 puncte – Para şi majoritatea fructelor
-3 puncte – e bucăţele de ciocolată.
-1,5 puncte-Cola 200 ml = 1,5 puncte
-1,5 puncte – 1 pahar de şampanie.
-pâine 2 puncte
-croissant, 70 g 8,5 puncte
-covrig, 70 g 3 puncte
-pâine integrală, 60 g 2 puncte 1 felie
-cornflakes, 20 g 1 punct
-gris, 10 g (=1 lingură), negatit 0,5 puncte
-făina albă, 10 g (=1 lingură) 0,5 puncte
-Müsli fără zahăr, 10 g (=1 lingură) 0,5 puncte
-orez fiert, 20 g (=1 lingură) 0,5 puncte
-făina de mălai, 10 g (=1 lingură) 0,5 puncte
-îngheţata, 50 g 2,5 puncte
-bomboana cu zahăr, 1 buc 0,5 puncte
-bomboana fără zahăr, 3 buc 0,5 puncte
-ciocolată, 7 g 1 punct
ULEIURI ŞI GRĂSIMI (1 linguriţă, 5 g, dacă nu scrie altceva)
-unt 1 punct
-unt degresat 0,5 puncte
-maioneza 1 punct
-margarina vegetală 1 punct
-margarina vegetală degresata 0,5 puncte
-untura de porc 1,5 puncte
-ulei vegetal 1 punct
CARNE ŞI MEZELURI (1 felie, 20 g, dacă nu scrie altceva)
-miel, 125 g negatit 3 puncte
-cotlet de miel, 80 g negatit 4 puncte
-ficat, 100 g negatit 2,5 puncte
-pateu de ficat, 15 g (=1 lingură) 1,5 puncte
-carne tocată de vită, 30 g negatit 1,5 puncte
-Beefsteak, 140 g negatit 4,5 puncte
-carne grasă de vită, 125 g negatit 4,5 puncte
-carne slabă de vită, 125 g negatit 3 puncte
-salam 2 puncte
-şuncă fără grăsime, fiartă, 40 g 1 punct
-filet de porc, 150 g negatit 3 puncte
-cotlet de porc, 150 g negatit 4 puncte
-carne slabă de porc, 150 g negatit 3 puncte
-carne grasă de porc, 125 g negatit 6 puncte
-carnat de porc, 100 g 8,5 puncte
-mezeluri “slabe” 1 punct
-pui la grătar, cu piele, gătit, 370 g 12,5 puncte
-pui la grătar, fără piele, gătit, 280 g 5 puncte
-rată cu piele, 150 g negatit 5,5 puncte
-gâscă, 150 g negatit 13,5 puncte
-ficat de pasăre, 100 g negatit 2,5 puncte
-carne de pui, 120 g negatit 2 puncte
-ton în conservă (nu în ulei)-2 pct/100g
-ton în conservă ulei-4 pct/100g
-ton proaspăt-3 pct/100g
-păstrăv-3 pct/120g
-păstrăv afumat-2 pct/120g
• Punctajul pentru o zi:
1. până la 70 kg………………18 puncte
2. 71 kg-80 kg……………….20 puncte
3. 81 kg-90 kg……………….22 puncte
4. 91 kg-100 kg……………..24 puncte
5. peste 100 kg………………..26 puncte
• Sport (30 minute):
1. dans-2 pct.
2. aerobic-3 pct.
3. jogging-5 pct.
4. înot-4 pct.
5. mersul pe jos-4 pct.
6. yoga-2 pct.
7. urcatul scărilor-5 pct.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.0/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Cerealele integrale benefice pentru menţinerea siluetei

24.07.2008

Ce sunt cerealele integrale? Bobul integral reprezintă întreaga parte comestibilă a cerealelor şi este alcătuit din: germenul (partea interioară), endospermul (stratul din mijloc) şi coaja (stratul exterior). Spre deosebire de cerealele rafinate care conţin doar endospermul, cele integrale cuprind întreaga parte comestibilă a cerealelor.

Studiile clinice arată că persoanele care consumă zilnic alimente ce conţin cereale integrale, ca parte unei alimentaţii echilibrate şi a unui stil de viaţă sănătos, au o probabilitate mai mică de a înregistra în timp creşteri în greutate.

Incidenţa obezităţii în rândul celor care consumă trei sau mai multe porţii de cereale integrale pe zi este mai scăzută. “Obezitatea constituie astăzi o problemă importantă de sănătate publică. Datorită conţinutului de fibre, cerealele integrale ajută la prevenirea obezităţii, întrucât înlocuiesc alimente cu densitate calorică mare şi scad aportul energetic, producând astfel o scădere în greutate. De asemenea, datorită capacităţii crescute de absorbţie a apei, prin creşterea volumului alimentelor ingerate, se produce o senzaţie de saţietate precoce. Femeile care consumă mai multe cereale integrale au o greutate corporală mai apropiată de cea optimă”, a explicat conf. dr. Gabriela Radulian de la Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice “Nicolae Paulescu”.

Aportul caloric crescut este una dintre cele mai frecvente cauze ale obezităţii. De asemenea, mesele rare (una – două pe zi), dar bogate în calorii, reprezintă un factor de risc. De cele mai multe ori, persoanele care suferă de obezitate sar peste mesele din timpul zilei, deşi ziua este încărcată de eforturi şi stres, iar seara, au un consum alimentar necontrolat, cu un consum crescut de alimente în timp scurt. În plus, abaterile de alimentaţia sănătoasă şi consumul exagerat de alcool se fac de multe ori la sfârşitul săptămânii.

“Un plus caloric de 100 – 200 kcal pe zi produce, în 5-10 ani un câştig ponderal de 12 -18 kg. Dacă la acesta se mai adaugă şi sedentarismul, riscul apariţiei obezităţii este şi mai mare. Studiile epidemiologice susţin recomandarea cerealelor integrale, datorită valorii lor nutritive, pentru profilaxia obezităţii”, susţine conf. dr. Radulian.

Nutriţioniştii recomandă să consumaţi cel puţin trei porţii de alimente cu conţinut de cereale integrale pe zi. Normele de alimentaţie din Statele Unite, care se bazează pe cele mai recente studii ştiinţifice şi medicale, recomandă să consumaţi trei sau chiar mai multe porţii de alimente pe bază de cereale integrale pe zi. Cel putin jumătate din raţia zilnică de cereale trebuie să fie alcătuită din cereale integrale.
O porţie consistentă de cereale integrale în fiecare dimineaţă conţine vitaminele B, E şi antioxidanţii în care este bogat germenul, carbohidraţi şi proteine din membrana interioară şi fibre, complexul de vitamine B şi minerale, aflate în membrana exterioară.

Consumul de cereale integrale vă ajută să vă menţineţi o greutate corporală sănătoasă. Studiile arată că persoanele care consumă cereale integrale zilnic, ca parte a unui stil de viaţă sănătos şi a unei alimentaţii sărace în grăsimi, sunt mai puţin expuse riscului de a creşte, în timp, în greutate şi pot chiar pierde kilogramele în plus, în cazul în care consumă 6-10 porţii de cereale integrale pe zi. Deoarece sunt sărace în grăsimi şi au un conţinut ridicat de fibre şi carbohidraţi complecşi, cerealele integrale vă oferă o senzaţie de saţietate mai mult timp, ceea ce vă ajută să nu fiţi tentaţi să luaţi gustări între mese.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Share on Facebook

Pericolul de obezitate la copii

24.07.2008

Copiii trec prin perioade în care sunt mai sensibili la pericolul reprezentat de obezitate către vârsta de 3 luni şi după 3 ani, vârste la care organismul poate crea predispoziţii spre o viitoare supraponderabilitate, conform unui studiu realizat de cercetători francezi şi publicat în numărul din luna iunie al revistei American Journal of Clinical Nutrition.

În cadrul studiului s-a ajuns la concluzia că diferitele perioade ale copilăriei nu prezintă acelaşi risc de a suferi de obezitate la adolescenţă. Două perioade însă sunt de o importanţă crucială pentru viitorii adolescenţi în ceea ce priveşte masa corporală – primele trei luni din viaţă şi apoi perioada de imediat după împlinirea vârstei de 3 ani.
Între vârsta de 2 şi 3 ani “viteza cu care organismul copiilor câştigă în greutate nu are nici o relevanţă pentru masa corporală ulterioară, de la vârsta adolescenţei.

Conform acestui studiu, pentru băieţi, viteza de creştere la vârsta de 3 luni este legată de masa corporală ulterioară dar şi de dezvoltarea masei musculare. De cealaltă parte, la fete, o creştere rapidă la această vârstă are corespondenţă ulterioară doar în creşterea masei de ţesut gras.
Conform unui alt studiu american, copiii din mame care au luat mai mult în greutate în perioada de sarcină, întâmpină un risc crescut de a prezenta un exces de greutate la vârsta de 7 ani.

Cauzele obezităţii sunt complexe şi includ factori genetici, biologici, comportamentali şi culturali. La bază obezitatea apare atunci când o persoană mănâncă mai multe calorii decât arde. Dacă un părinte este obez, există o şansă de 50% ca şi copiiii săi să devină obezi. Dacă ambii părinţi sunt obezi copilul are o şansă de 80% să fie obez. Deşi există anumite afecţiuni medicale care produc obezitatea, mai puţin de 1% dintre obezităţi sunt produse de probleme fizice.

Obezitatea la copil si adolescent poate fi legată de:
- obiceiuri alimentare proaste
- mâncatul în exces
- lipsa de exerciţiu fizic
- istoric familial de obezitate
- boli medicale endocrine sau neurologice
- medicaţie de tip steroizi, medicaţie antipsihotică, etc
- evenimente de viaţă stresante
- probleme cu familia şi colegii
- stima de sine scazută
- depresia sau alte probleme emoţionale

Indicele de greutate corporală poate determina gradul de obezitate la copii. Indicele de greutate corporală al unui copil sau adolescent se obţine prin împărţirea greutăţii la înălţime. Noile valori ale indicelui de greutate acceptate pe plan internaţional ca limită inferioară pentru obezitate sunt:

- 20.09 pentru băieţi şi 19.81 pentru fete, la vârsta de 2 ani
- 19.30 pentru băieţi şi 19.17 pentru fete, la vârsta de 5 ani
- 24.00 pentru băieţi şi 24.11 pentru fete, la vârsta de 10 ani
- 28.30 pentru băieţi şi 29.11 pentru fete, la vârsta de 15 ani
- 30 atit pentru băieţi, cât şi pentru fete, la vârsta de 18 ani sau mai târziu.

Apariţia obezităţii se datorează faptului că nivelul de activitate fizică este în continuă scădere. Foarte mulţi copii preferă să petreacă ore întregi în faţa televizorului sau în faţa calculatorului, în defavoarea practicării unui sport.
Un dispozitiv de monitorizare care reduce cu 50% timpul petrecut în faţa televizorului şi a computerului îi poate ajuta pe copiii supraponderali să mănânce mai puţin şi să piardă în greutate, conform unui nou studiu. Dispozitivul a fost testat în cadrul mai multor experimente, el dând rezultate fără a crea conflicte prea mari între părinţi şi copii. Numeroase studii precedente au demonstrat că tinerii din întreaga lume industrializată cresc nesănătos în greutate, lucru cauzat de stilul de viaţă sedentar, de alimentaţia tip fast-food şi de reclamele de la televizor care îi îndeamnă să mănânce dulciuri şi să bea băuturi carbogazoase. Alte studii au constatat o legătură directă între obezitate şi timpul petrecut în faţa televizorului.
Cercetători din cadrul Universităţii din New York au dorit, astfel, să vadă dacă un dispozitiv creat pentru limitarea perioadei de vizionare TV îi poate ajuta pe copii. Cei 70 de subiecţi monitorizaţi, cu vârste între patru şi sapte ani, aveau obiceiul de a petrece cel puţin 14 ore pe săptămână la televizor sau în faţa monitorului. Dispozitivul a fost ataşat televizoarelor şi computerelor a aproximativ 50% dintre micuţi, astfel încât timpul pierdut astfel să fie redus cu jumătate. Copiii din acest grup au fost nevoiţi să introducă un cod de acces pentru a se uita la TV sau a se juca pe computer. Când timpul care le era alocat se epuiza, aparatele încetau să mai funcţioneze.

Rezultatul a fost ca, după doi ani, 30% dintre aceştia au scăzut considerabil în greutate, fără a se constata însă o intensificare a activităţii fizice. Explicaţia ar putea consta în reducerea momentelor în care copiii mâncau haotic, în timp ce se uitau la televizor, sau a consumării de alimente intens promovate în spoturile publicitare.

O altă încercare de a combate obezitatea la copii este propunerea Comisiei Europeane de a distribui gratuit fructe în şcoli pentru încurajarea bunelor obiceiuri alimentare în rândul elevilor, astfel încât aceştia să nu devină supraponderali. Circa 22 de milioane de copii din spaţiul Uniunii Europene sunt supraponderali, dintre care cinci milioane sunt obezi, iar acest număr ar urma să crească cu 400.000 în fiecare an.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă un consum net zilnic de 400 de grame de fructe şi legume de persoană. Majoritatea europenilor nu ating acest obiectiv. Consumul este în scădere, în special în rândul tinerilor. Experţii coincid asupra faptului că o alimentaţie sănătoasă poate juca un rol fundamental în reducerea fenomenului obezităţii şi a riscului ca, la o vârstă mai avansată, să apară grave probleme de sănătate precum bolile cardiovasculare şi diabetul.

Iată câteva măsuri care pot fi preventive, dar si curative care pot ajuta copilul predispus la obezitate:
- Limitarea consumului de lichide carbogazoase îndulcite
- Evitarea alimentaţiei de tip fast-food.
- Micşorarea porţiilor consumate la fiecare masă, astfel se micşorează şi numărul de calorii.
- Copiii nu trebuie să fie fortaţi să “cureţe farfuria”.
- Încurajarea activităţii fizice zilnice: plimbări cu părinţii sau bunicii, joaca afară din casă, mersul pe bicicletă, practicarea sporturilor în echipă.
- Limitarea timpului acordat televizorului şi calculatorului şi evitarea consumului de alimente în timpul acestor activităţi.
- Comunicarea şi discuţiile referitoare la alimentaţia sanatoasa. Parintele trebuie să fie un model pentru copil prin modul sănătos de alimentaţie şi prin activitatea fizică zilnică.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 2.8/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Ce trebuie să ştiţi despre produsele cosmetice…

24.07.2008

În general, în lume, o persoană foloseşte zilnic nouă feluri de produse cosmetice şi nu prea se preocupă nimeni care este compoziţia acestora. Toţi avem încredere în spiritul responsabil al producătorilor şi credem că reglementările existente şi autorităţile de control ne protejează. Numai că realitatea este alta, reglementările sunt slabe şi uşor de dejucat, iar în produsele folosite de noi pot exista numeroase substanţe periculoase pentru sănătate.

Efectele secundare dăunătoare sunt luate în seamă şi analizate serios de autorităţi doar după mulţi ani de la desfacerea în comerţ a produselor cosmetice, relatează Nepszabadsag, via Rompres.

Iren Darai a început să încărunţească de tânără, motiv pentru care cei din jurul ei i-au recomandat să-şi vopsească părul. Chiar după al doilea vopsit ea a început să audă zgomote în urechi şi să simtă o durere acută la ceafă. Era un efect secundar dăunător care apare la unele persoane în urma folosirii vopselei şi fixativului de păr. Dar la vremea aceea femeia, vrând să arate bine, s-a mai vopsit de zece ori în următorii doi ani. Numai că simptomele s-a acutizat, iar la analize a reieşit că avea o intoxicaţie cu metale grele, prezente atât în firele de păr cât şi în vopseaua folosită de ea. De atunci, Iren Darai a verificat toate efectele secundare posibile ale produselor cosmetice, foloseşte săpun fără substanţe parfumate, nu utilizează creme pentru corp nici deodorante, iar pe Internet atrage atenţia tuturor asupra pericolelor ce se ascund în multe cosmetice.

Potrivit directivelor UE privind produsele cosmetice, valabile şi în Ungaria, producătorii de cosmetice sunt răspunzători pentru experimentarea produselor lor privind eficienţa şi lipsa de nocivitate. Dacă în timpul utilizării respectivelor cosmetice apar probleme, comisia de resort a Uniunii Europene (SCCP) solicită din partea producătorului documentaţia, iar dacă se dovedeşte că produsul respectiv este dăunător, îl interzice. Din punctul de vedere al consumatorilor ar fi mai bine ca lucrurile să se desfăşoare invers, adică produsul să intre pe piaţă numai dacă se dovedeşte că nu este dăunător. Acum însă, dacă un produs devine suspect, abia peste 8-10 ani ajunge pe lista produselor interzise.

In prezent, cele mai mari modificări se produc în privinţa vopselelor de păr. Cu toate că după anii ‘80 mai multe vopsele au fost interzise, printre cele rămase pe piaţă multe sunt îndoielnice, având în vedere că un studiu realizat în 2001 a susţinut că printre persoanele care folosesc vopsele de păr este mai mare riscul îmbolnăvirii de cancer la vezica urinară. UE a stabilit ca producătorii să prezinte fişele cu datele de siguranţă ale substanţelor de bază ale produselor până în septembrie 2003. Dar cu toate că mulţi producători nu dispuneau de aşa ceva, produsele lor au fost interzise abia în 2006. În urma analizelor şi cercetărilor, în 2004 s-a pus problema că anumite vopsele de păr provoacă leucemie, iar SCCP a cerut noi date de la producători pentru a verifica această ipoteză. Deşi producătorii nu fac publice analizele privind eficienţa şi lipsa de nocivitate a produselor, rezultatul studiilor se poate citi pe site-ul SCCP.

Pe lângă coloranţi, o altă substanţă nocivă este conservantul. Producătorii de cosmetice doresc ca produsele lor să se păstreze bune măcar trei ani, adică să suporte timpul de transport, plus perioada cât stau pe rafturi nevândute. Propenul, o substanţă folosită la conservarea cosmeticelor, a fost descoperit în urmă cu zece ani în ţesuturile cu cancer la sân, de către un cercetător în oncologie. Numeroase alte cercetări au confirmat, iar altele au negat acest efect dăunător a propenului.

O altă substanţă periculoasă ar putea fi parfumul. Toate cele trei substanţe enumerate pot provoca alergii, ca efecte secundare cele mai frecvente. În Ungaria, un sfert din populaţie suferă de o formă de alergie. Peste jumătate din cosmeticele existente conţin parfum iar pe ambalajele lor se specifică numai acest lucru nu şi compoziţia. Începând din 2005, în Ungaria, 26 din cele mai alergice substanţe trebuie specificate pe ambalaj.

Până la aderarea la UE, în Ungaria reglementările în acest domeniu erau mult mai permisive: nu producătorii erau obligaţi să raporteze despre efectele secundare dăunătoare ale produselor lor, ci autoritatea de stat analiza respectivele substanţe, înaintea desfacerii lor pe piaţă. Dar în UE mărfurile circulă liber, iar pentru respectarea normelor unitare fiecare ţară răspunde cum poate, neexistând un control în acest sens.

În UE, ca de altfel în plan mondial, nu este reglementat ce este un produs biocosmetic. Fiecare firmă producătoare poate decide de la sine putere dacă să înscrie sau nu calificativul de bio sau natural pe produsul ei. În acest fel există cosmetice chimice, la care s-a adăugat o cantitate mică de extras de urzică, pe ambalajul cărora scrie că este un produs natural, dar există şi cosmetice produse din substanţe provenite din surse ecologice care nu conţin urme de pesticide sau de îngrăşăminte chimice. Potrivit unui specialist în domeniul cosmeticelor, substanţele naturale pot fi şi ele la fel de toxice precum cele sintetice, mai ales dacă au fost produse, culese şi tratate chimic.
Volumul mărfurilor industriei cosmetice în lume este în valoare de 190 miliarde de euro, numai în Europa fiind de 67 miliarde de euro. Vânzările cosmeticelor înregistrează cele mai mari creşteri în America Latină şi în Europa de Est, şi anume cu circa 12,5 la sută. Îngrijirea frumuseţii este o afacere profitabilă astăzi, aşa cum o dovedeşte Francoise Mayers, nepoata fondatorului firmei L’Oreal, care cu averea sa de 18,8 miliarde de dolari este cea mai bogată femeie din lume. Un mijloc eficient de a câştiga mai mulţi bani este vânzarea produselor cosmetice în farmacii, bazat pe încrederea cumpărătorilor că farmaciile vând produse mai sigure, mai eficiente şi mai sănătoase decât un magazin de cosmetice.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 4.5/5 (6 votes cast)
Share on Facebook

Ingredientele neaşteptate ale produselor cosmetice

24.07.2008

Încă din epoca Antichităţii, oameni au creat produse pentru îngrijire ce conţineau ingrediente stranii, precum excrement de crocodil şi arsenic. Există şi în cosmeticele din ziua de azi ingrediente neaşteptate: sarea de masă este un component obişnuit al şampoanelor şi a altor produse care fac spumă, ureea este folosită în produsele pentru catifelarea pielii, picăturile farmaceutice împotriva balonării sunt folosite pentru reducerea bulelor de aer din produsele pentru machiaj, scrie site-ul cnn.com, via Rompres.

Clorura de sodiu, binecunoscuta sare de de masă, este prezentă în şampoane, loţiunile pentru curăţare facială, geluri de duş, spumante pentru baie şi alte produse care fac spumă. Oleoresin Capsicum, principalul ingredient al sprayului paralizant, este un ingredient al multor rujuri pentru buze, prezenţa sa fiind semnalată de o senzaţie de încălzire a buzelor la aplicarea produsului cosmetic; de asemenea, el este folosit şi în cremele analgezice şi împotriva mâncărimilor.

Diatomita, unul dintre cele două componente ale dinamitei (celălalt fiind nitroglicerina), este o pudră pe bază de bioxid de siliciu produsă din rămăşiţele fosilizate ale diatomilor, un soi de alge sferice, cu carapace dură. Întrucât particulele sunt goale, ele sunt poroase; astfel, pot fi folosite la producerea de nisip pentru pisici şi în procesul de filtrare a apei. În industria cosmetică, ele sunt ingrediente ale pastelor de dinţi naturale, deodorantelor, pudrelor absorbante, cremei pentru cuticule, dar şi în produsele pentru exfolierea blândă a pielii.

Datorită proprietăţilor benefice pe care le dobândeşte când se întăreşte, albuşul de ou este folosit în produsele pentru îngrijirea pielii, precum măştile hidratante. Plasticul este folosit pentru a asigura fermitatea conferită de gelul pentru păr, fixativ, în produsele pentru protecţie solară şi în bandaje. Tot el este cel care conferă rimelurilor calitatea de ”rezistente la apă”.

Picăturile farmaceutice împotriva balonării, deosebit de apreciate de mamele ai căror copii nu pot dormi bine, sunt folositoare şi în ceea ce priveşte eliminarea bulelor de aer sau de gaz din cosmetice, printr-un proces ce le aduce pe acestea la suprafaţă şi poartă chiar numele de ”râgâit”.

Ca ingredient cosmetic, ureea este folosită ca agent de hidratare şi catifelare, ajutând la producerea şi păstrarea hidratării pielii. Din fericire, ea nu mai trebuie să fie extrasă din urină de cal; este prezentă în numeroase produse cosmetice şi pentru curăţarea casei, având efect antimicrobian.

Antigelul, cunoscut pentru acţiunea benefică asupra maşinilor, este folosit şi pentru hidratarea pielii şi a părului, ca ingredient principal în produsele cu ”auto-încălzire”. Uleiul de bucătărie are un efect emolient, de catifelare a pielii, însă este eficient şi în protejarea împotriva razelor solare. El poate fi găsit în creme pentru corp, balsamurile pentru buze şi în loţiunile de plajă.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Share on Facebook

Ceasurile biologice ale corpului nostru

24.07.2008

Medicina avansează, femeile şi bărbaţii în Occident sunt din în ce mai longevivi şi ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici: în esenţă, trebuie să treacă ceva vreme înainte de a avea părul cărunt şi vârsta care înaintează. Totuşi, problema este că nu îmbătrânim treptat, dimpotrivă. Într-adevăr, unele dintre organele noastre se sprijină în cârjă mult înaintea noastră, notează autorul unui articol inserat în La Stampa, via Rompres.

Este cazul creierului, care începe să îmbătrânească încă de la vârsta de 20 de ani. Dacă toţi, la naştere, pornesc cu aproximativ 100 de miliarde de neuroni, la 40 de ani pierd chiar şi 10.000 de neuroni pe zi, fapt ce provoacă probleme de memorie şi de coordonare a mişcărilor. Dar ceea ce afectează mai mult capacitatea noastră cerebrală, după cum subliniază Wojtek Rakowicz, neurolog la Imperial College din Londra, este reducerea sinapselor, adică a conexiunilor dintre celulele cerebrale.

Un alt organ care, din nefericire pentru noi, începe să ne lase repede sunt plămânii. Deja la vârsta de 20 de ani apar primele simptome de reducere a capacităţii pulmonare: dacă, în medie, la 30 de ani un om reuşeşte să respire cu o singură gură de aer peste un litru de aer, la 70 de ani ”va înghiţi” numai o jumătate de litru. Respiraţia devine mai scurtă de la 40 de ani, şi chiar pielea începe să piardă din elasticitate – ‘netezind’ calea primelor riduri – în jurul vârstei de 25 de ani. Din fericire, primele semne se observă de obicei în jurul vârstei de 35 de ani, cu excepţia cazurilor în care se exagerează cu fumatul şi cu bronzatul.

Aceeaşi soartă o au muşchii, ”care – explică profesorul Roberts Moots – se regenerează şi se deteriorează în permanenţă la vârsta tinereţii”. În jurul vârstei de 30 de ani, însă, aspectul degenerativ este de obicei ”preponderent”, iar când se atinge pragul vârstei de 40-50 de ani, bărbaţii şi femeile pierd între 0,5 şi 2 la sută din masa musculară (în funcţie de stilul de viaţă).

Creierul ”durează” însă ceva mai mult şi începe să dea semne de ”declin” pe la 35 de ani. La 40 de ani este rândul sânilor. Dar sunt numai consideraţiuni de tip estetic: de pildă, cancerul la sân nu depinde de vârstă. ”Deşi – spune Gareth Evans, expert la St.Mari’S Hospital din Manchester – odată cu vârsta, celulele noastre sunt afectate iar îmbătrânirea genelor poate deschide calea tumorilor”.

Părul (30 de ani), oasele (35 de ani) şi dinţii (40 de ani) fac parte în schimb din acel grup care începe să îmbătrânească relativ repede, dar nu prea, şi prezintă puternice deosebiri de la persoană la persoană. Iar zicala populară ”ochiul nu vede, inima nu suferă”, ar putea trece de-a dreptul ca un mecanism fizic, demonstrând faptul că proverbele au întotdeauna un sâmbure de adevăr. Într-adevăr, ochii şi inima îmbătrânesc de la 40 de ani. Mai mult, un studiu efectuat de ”Lloyds Pharmacy Found” a relevat că în Marea Britanie, persoanele, în medie, au o vârstă cardiacă mai mare cu 5 ani faţă de vârsta lor anagrafică din cauza lipsei de activitate fizică şi a grăsimilor în exces.

Campion de longevitate este în schimb ficatul, care îşi arată primele semne de oboseală mult după noi: la 70 de ani. ”Celulele sale au o capacitate extraordinară de a se regenera – explică David Lloyd, chirurg la Leicester Royal Infirmary -. Dacă un donator nu bea, nu consumă droguri şi nu a suferit infecţii, este posibil chiar să se transplanteze ficatul unui om de 70 de ani unui pacient de 20”.

Ultimul tabu care cade este următorul: longevitatea mai mare a fertilităţii masculine. Ceasul biologic – potrivit unui studiu efectuat la Centrul de Fecundare Artificială din Eylau – există chiar şi pentru bărbaţi şi începe să ticăie cu insistenţă spre vârsta de 35 de ani: calitatea spermei, la vârsta aceea, începe să scadă iar probabilităţile de a duce la o întrerupere de sarcină nedorită, indiferent de vârsta propriei consoarte, cresc substanţial. Un studiu francez care a vizat un eşantion de peste 12.000 de cupluri implicate în tratamente de fertilizare a scos la iveală faptul că sansele ivirii unei sarcini cresc considerabil în cazul în care bărbatul are peste 35 de ani. Conform BBC, cercetătorii francezi au găsit şi cauza, care pare să fie deteriorarea moleculelor de ADN din lichidul seminal.

Fiecare dintre noi are două vârste. Una anagrafică, în mod inexorabil confirmată de buletinul de identitate, şi una biologică, determinată de modificările structurale şi funcţionale pe care le suferă organismul nostru de-a lungul anilor. Modificări ce pot fi de dimensiuni diferite de la subiect la subiect: foarte accentuate la unii, mult mai puţin la alţii, cu rezultatul că la subiecţii de aceeaşi vârstă anagrafică, la un moment al vieţii, va fi foarte diferit procesul de îmbătrânire şi, prin urmare, şi aspectul fizic şi starea funcţională.

Gena p53, localizată pe cromozomul 17, este cea care declanşează evenimente ce duc la apoptoză, adică la sinuciderea programată a celulelor, după ce şi-au desfăşurat propria misiune. Totuşi, desfăşurarea naturală a unui astfel de program este condiţionată de o infinitate de factori externi, mulţi dintre aceştia determinaţi de stilul de viaţă. Se întâmplă astfel ca fumul de ţigară, alimentarea incorectă, consumul în exces de băuturi alcoolice, obezitatea, nepracticarea unei activităţi fizice regulate, stressuri repetate şi prelungite, viaţa în mediu poluat – toate acestea ne împing în mod iremediabil spre o îmbătrânire precoce şi distrugem astfel o bună parte din viaţa noastră.

Reiese de aici că fiecare dintre noi este responsabil pentru o bună parte a propriei vârste biologice. Dar acest lucru poate fi oare evaluat în mod corect? Nu este simplu. Trebuie analizate diferitele caracteristici (metabolice, hormonale, psihologice, imunologice, până la entitatea stresului oxidant şi funcţionalităţii sexuale), comparându-le cu cele, calculate stastistic, a mii şi mii de persoane, de orice vârstă. Dar pot fi efectuate şi mici experienţe, ca de pildă aceea de a evalua gradul de tinereţe a propriei pieli, ridicând timp de cinci secunde cu două degete o cută de piele de pe dosul palmei, să-i dăm drumul şi să vedem în câte secunde îşi revine la normal, sau să cronometrăm cât timp reuşim să stăm într-un picior.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.8/5 (4 votes cast)
Share on Facebook

Alergiile la copii

24.07.2008

Alergiile la copii reprezintă în prezent a doua cauză de îmbolnăvire după infecţiile de căi respiratorii. De aceea, este bine de ştiut ca în prezent, când factorii de mediu (apă, aer) şi alimentaţia sunt din ce în ce mai importanţi pentru declanşarea alergiilor, părinţii să înveţe să ia pentru copii lor măsuri de prevenire ale alergiilor.

Alergia constituie o reactie a organismului unei persoane la contactul cu anumite substante alergene ce se gasesc in alimente, medicamente, praf, aer etc. Unele forme de reactivitate alergică, precum atopia, apar numai la indivizii care au o predispoziţie încă neexplicată la alergenii din mediu şi care asociază niveluri ridicate de IG-E serice. Bolile atopice includ astmul bronşic, rinita alergică şi eczema atopică a sugarului.

Putem recunoaşte semnele unei boli alergice după următoarele simptome: cutanate (dermatită, eczemă, urticarii, angioedem, transpiraţii), oculare (edem al pleoapei inferioare), la urechi (senzaţii de înfundare, prurit, înroşire), torace (tuse, wheezing, dispnee).

Grupele de vârstă între 3 luni şi 9 luni, precum şi grupele 2 ani şi 5 ani sunt cele mai predispuse la a dezvolta alergii. 8% dintre copiii sub trei ani sufeă din cauza alergiilor alimentare, până în prezent singura modalitate de vindecare fiind evitarea alimentelor care declanşează boala.
Sugarii sunt predispuşi în perioada când vin în contact cu alimente noi. proximativ unul din 20 de copii are o alergie la alimente diagnosticata medical. Cele mai alergizante alimente sunt: proteine de origine animală (unt, smântână, albuş de ou, arahide, căpşuni, fructe de pădure, cacao, ciocolată). Părinţii nu trebuie să se grăbească cu introducerea timpurie a unor alimente pe care copii nu sunt pregătiţi să le tolereze. Alimentaţia naturală este cea mai indicată în perioada de nou-născut şi sugar şi ea trebuie menţinută cât mai mult timp posibil, dar atunci când alăptarea nu este posibilă, să se recurgă la formule de lapte praf hipoalergice care exclud de la început riscul de a dezvolta o alergie la proteina laptelui de vacă. Apariţia bolilor atopice cum ar fi eczema, astmul sau alergiile provocate de mâncare poate fi întârziată sau chiar prevenită la bebeluşi cu un grad mare de risc dacă sunt hrăniţi numai la sân timp de cel puţin 4-6 luni.
Alergiile pot fi însă declanşate nu numai de alergeni alimentari, ci şi de alergenii din mediu: praf, polen, mucegai, păr de animal, mai ales dacă unul dintre părinţi sau ambii sunt alergici.

Tratamentul alergiilor, în general, este de lungă durată mai ales dacă este vorba de forme cronice care se manifestă cu simptome respiratorii sau dermatologice şi constă în administrarea de antihistaminice o perioadă mai lungă de timp, dar numai la sfatul medicului alergolog şi dermatolog. Una dintre cele mai eficiente metode terapeutice în alergologie este „evicţiunea”, evitarea contactului cu alergenul cauzal. La copii, o interdicţie seacă şi categorică a medicului alergolog poate antrena o gamă largă de frustrări ce pot atinge nivelul anxietăţii, chiar şi al depresiei, deci atât părinţii, cât şi medicul curant vor fi foarte atenţi la managementul alergiilor la copii, pentru ca acestea să afecteze cât mai puţin calitatea vieţii micuţilor.

Pe plan mondial, s-a născut „teoria igienei în alergologie”, alimentată şi de exemplul ratei scăzute a alergiilor copiilor de fermieri americani în raport cu frecvenţa crescută a alergiei la copiii de la oraş, supuşi unei igiene mult mai riguroase, a cărei consecinţe pe plan imunitar a fost reprezentată de lipsa de antrenament a anticorpilor antibacterieni, atiparazitari, etc şi dezvoltarea, în compensaţiei, a anticorpilor alergiei, aşa numitele imunoglobuline E (IgE).

„Beneficiarii” acestei creşteri ameninţătoare a bolilor alergice sunt copiii şi tineri, la care, de la naştere, dar în special după vârsta de 2-3 ani, alergiile ating p incidenţă foarte crescută până la vârsta pubertaţii.
Pentru diagnosticul de alergie sunt utile testările alergologice, dar acestea nu se fac la orice vârstă, ci numai după şapte ani, întrucât pot exista rezultate fals pozitive.

Măsurile de prevenire pe care le pot lua părinţii pentru a nu dezvolta un teren alergic copiilor lor constau în primul rând într-o alimentaţie corectă, sănătoasă, lipsită de conservanţi, coloranţi şi E-uri, iar alimentaţia naturală este cea mai importantă. Un alt aspect îl reprezintă existenţa animalelor de companie şi joaca prin preajma animalelor fără stăpân.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.5/5 (3 votes cast)
Share on Facebook

Erupţia dinţilor la bebeluşi

24.07.2008

Apariţia dinţilor de lapte poate fi însoţită de probleme, nopţi nedormite şi stres. Aceasta este o îngrijorare frecventă a părinţilor, dar este un proces perfect natural, creând spaţiul necesar pentru erupţia dinţilor permanenţi.

Erupţia este ieşirea dintelui la suprafaţa gingiei, procesul prin care dinţii migrează din osul alveolar, străbat gingia şi ajung în contact cu dinţii de pe arcada opusă. Ordinea şi momentul în care apar dinţii de lapte este determinată genetic, dar depinde şi de factori precum dezvoltarea somatică generală a copilului, hormonii de creştere, aportul de vitamine A, C, D.

Chiar înainte de erupţia dentară, curăţaţi gingiile copilului după fiecare masă cu ajutorul unui tifon înmuiat în apă. Odată cu apariţia dinţilor, puteţi folosi o periuţă de dinţi cu păr moale şi pastă de dinţi fluorurată de dimensiunea unui bob de mazăre.

Simptomele erupţiei dinţilor încep să apară cu aproximativ 2 luni înainte de erupţia primului dinte şi continuă intermitent. Micuţul devine capricios, agitat şi nu mai mănâncă ca de obicei. Dacă vă uitaţi în guriţă, în anumite zone, gingia este bombată şi rosie, semn ca primul dinte de lapte vrea să erupă, dar nu poate să străbată stratul gros de mucoasă.

Erupţia primului dinte este de obicei în jurul vârstei de 6 luni, deşi se pot întâlni şi excepţii. Dentiţia primară (20 de dinţi “de lapte”) trebuie să apară între 6 luni şi 3 ani în totalitate. Aceşti dinţi vor cădea între 6 şi 11 ani.
Există bebeluşi care se nasc cu dinţi erupti (se numesc dinţi neonatali), dar aceştia nu rămân pe arcadă şi se pierd curând după naştere.
Primii dinţi care erup sunt, de regulă, incisivii centrali mandibulari, la aproximativ 6 luni.Urmează apoi cei 4 incisivi superiori. Restul dinţilor vor apărea periodic, de obicei, în perechi de câte doi pe fiecare arcadă, până când cei 20 de dinţi au erupt complet, la vârstă de 2 ani şi jumătate. Cei din urmă dinţi care erup sunt ultimi doi molari
Setul complet de dinţi de lapte este prezent în gură de la vârsta de 2 ani până la vârsta de 5 ani şi trei luni sau 6 ani.
Regulă de erupţie: la fiecare 6 luni, aproximativ 4 dinţi vor erupe. În cazul în care copilul dumneavoastră are 12 luni ar trebui să aşteptaţi că dinţi să erupă.
Trebuie să ştiţi următoarele: dinţii tind să erupă în perechi, dinţii inferiori erup de obicei înaintea celor superiori, la fetiţe erup mai repede, dinţii de pe arcadă erup în perechi, una în dreaptă şi altă în stânga
La vârstă de 2 sau 3 ani toţi dinţii temporari trebuie să fie erupti. În timpul erupţiei dentare bebeluşii îşi duc mâinile la gură pentru că presiunea pe gingie îi mai calmează.

Ce puteti face ca mama? Puteţi masa gingiile bebeluşului cu degetul, primele treceri ale degetului pe gingie pot fi puţin inconfortabile, dar ei devin relaxaţi dacă se continuă masajul. Puteţi folosi cu încredere ceaiul de tei, muşeţel sau anason neîndulcite sau gelurile calmante, special concepute pentru copii. Medicul dentist vă va recomandă de câte ori şi în ce cantitate să le folosiţi zilnic. Puteţi furniza lucruri răcite pentru a mesteca: jucăriile răcite în frigider, inele speciale răcite. Gelurile pentru erupţia dentară conţin un anestezic uşor şi antiseptic, se aplică o mică cantitate pe vârful degetului curăţ şi se masează încet zonă afectată gingiei maxim de 6 ori pe zi. Păstraţi mereu mânuţele copilului cât se poate de curate, pentru că va avea tendinţa să le ducă la gură.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 2.8/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Infertilitatea, o boală la modă

14.07.2008

Infertilitatea a devenit o boală la modă, fiind una dintre problemele cu care se confruntă extrem de multe cupluri din Europa, Statele Unite şi Japonia. Studiile spun că, în majoritatea ţărilor europene, unul din şase cupluri are probleme de fertilitate. Şi afecţiunea este comună atât femeilor, cât şi bărbaţilor. Altfel spus, infertilitatea nu ţine cont de sex.

Perioada fertilă într-un ciclu de 28 de zile este ziua 12-14. Important este să existe contact în perioada ovulaţiei, şi este mai bine ca înainte de acel raport sexual “important”, să fie o perioadă de abstinenţă de măcar două zile. După raportul sexual se recomandă o jumătate de oră de relaxare totală, nefiind indicat un duş imediat.

Se poate vorbi de infertilitate dacă în decursul unui an în care are contacte sexuale regulate şi fără protecţie, cu un bărbat fertil, o femeie nu rămâne însărcinată. Cel care stabileşte însă diagnosticul este medicul, care va stabili care sunt problemele în cuplu.

Cele mai frecvente cauze ale infertilităţii sunt: dezechilibrele hormonale, tulburări ale ovulaţiei, infecţiile organelor genitale, trompe uterine nepermeabile, obstruate în urma unor infecţii, malformaţiile congenitale sau dobândite pe parcurs ale organelor genitale, cauze imunologice sau endometrioza.
Pe lângă aceste cauze, specialiştii susţin că femeile îşi pot face rău singure, devenind, pentru o perioadă, infertile. Între astfel de cauze care duc la lipsa ovulaţiei, sunt prea multe diete pentru slăbit însoţite de exerciţii fizice excesive şi făcute la voia întâmplării, medicamente luate în exces şi nu de fiecare dată la sfatul medicului. Şi ar mai fi o cauză majoră: toate formele de stres emoţional care persistă pe o perioadă de timp îndelungată.

Atunci când se prezintă la medic, femeia care doreşte să fie mamă trebuie să expună în detaliu stilul său de viaţă. Specialistul fiind cel care va prescrie atât medicamente, dar va indica şi posibilele aspecte din viaţă care ar împiedica conceperea unui copil. Stresul este incriminat în mai toate afecţiunile de azi. Medicul nu poate prescrie însă o reţetă pentru reducerea stresului. Soluţia ar fi în fiecare zi să existe măcar jumătate de oră de relaxare.

Alte cauze ale infertilităţii sunt alimentaţia. Nu trebuie făcut abuz de alimente suprarafinate: faină albă, zahăr rafinat, ulei rafinat, margarină. De asemenea, trebuie evitate produsele conservate cu substanţe chimice.
Nici cafeaua nu trebuie consumată în exces. Studiile arată că femeile amatoare de cafea au cu 50% mai puţine şanse de avea copii. Cea care vrea să devină mamă nu trebuie să fie sedentară, trebuie să meargă pe jos cel puţin jumătate de oră, recomandă specialiştii.

Tratamentul pentru infertilitate este în funcţie de cauză. Un tratament corect presupune tratamentul cauzei bolii. După ce s-a exclus factorul masculin, care este primul care se explorează în infertilitate, adică dacă spermograma soţului este în limitele normale, se trece la explorarea femeii.

Când cauza este una dintre următoarele: 1. trompe impermeabile; 2. tulburări de ovulaţie (ovare micropolichistice); 3. endometrioză; 4. cauze imunologice (anticorpi antispermatici), soluţia va fi tratament medicamentos şi/sau corecţie chirurgicală.
Când după tratament sarcina nu survine, se va trece la tehnici de reproducere umană asistata – FIV şi Embriotransfer.
Când problema este mai complicată, de genul: absenţa propriilor ovocite, ovare afectate în urma chimioterapiei pentru anumite tipuri de cancere, ovare îndepărtate chirurgical, anumite boli genetice, se va recurge la FIV cu donare de ovocite.

• Cele mai răspândite teste de evaluare a fertilităţii pentru femei sunt: histerosalpingograma (radiografie a trompelor şi a uterului) şi laparoscopia (examen al organelor femeieşti)
Bolile cronice care pot afecta fertilitatea sunt următoarele: diabetul de tip 1 şi 2, hipertensiunea, afecţiunile glandei tiroide, anemia şi boli autoimune.
Evaluarea medicală pentru infertilitatea unui cuplu începe cu examinări fizice, cu istoricul medical şi sexual al ambilor parteneri, teste ale spermei şi teste hormonale în cazul bărbatului şi, pentru femei, teste de verificare a ovulaţiei.
• Printre metodele pentru îmbunătăţirea relaţiilor sexuale se număra şi alimentaţia sănătoasă, exerciţii fizice regulate şi odihna suficientă.
• Pentru ca ţelina să fie eficientă în tratarea impotenţei este necesară o cură periodică şi îndelungată.
• Năutul reprezintă un remediu natural foarte eficient în tratarea impotenţei. Luaţi o mână de boabe de năut şi lăsaţi-le o noapte într-o cană cu apa căduţă; a două zi, beţi zeama rezultată.
• În cazul bărbaţilor care au o virilitate generală scăzută sau sunt supraponderali, un efect benefic îl pot avea deopotrivă seminţele de floarea-soarelui, nucile şi sâmburii de caise. Graţie vitaminei E pe care o conţin, acestea sporesc fertilitatea şi protejează împotriva impotenţei vasculare.
• Principală cauza a impotenţei hormonale o constituie consumul excesiv de alcool, iar carnea şi prăjelile, pe lângă că dăunează circulaţiei sanguine, nu ajută la tratarea acesteia.
• De altfel, un alt tonic sexual sunt condimentele, cum ar fi cardamomul, scorţişoară, nucşoară şi ghimbirul.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Investigaţii în prevenirea cancerului mamar

14.07.2008

Serialul Investigaţii în prevenirea cancerului mamar difuzat de SănătateaTV urmăreşte să familiarizeze doamnele cu paşii pe care trebuie să-i urmeze un astfel de consult, precum şi să dărâme câteva mituri care, din păcate, sunt actuale.

Explorarea mamografică a glandelor mamare nu prezintă niciun factor de risc, chiar mai mult este recomandată cu tărie de către specialişti femeilor cu vârste între 40 şi 60 de ani. Acest examen de depistare poate fi extins şi către ceilalţi poli de vârstă, în special pentru a depista în stadiu incipient orice afecţiune la nivelul sânilor.

În primul episod veţi putea vedea cum se efectuează în mod corect explorarea mamografică, urmând sfaturile şi îndrumările date de dr. Aurel Diculescu. Cel de-al doilea epidod este dedicat mamografiei, luând în calcul maniera în care se realizează, dar şi citirea rezultatelor – aspect deseori neclar pentru paciente.
Mamografia reprezintă radiografia glandelor mamare, care se face la nivel bilateral, în două incidenţe, eventual şi cu o incidenţă suplimentară, şi care nu prezintă din punct de vedere al iradierii niciun fel de risc pentru pacientă. După vârsta de 35 de ani se recomandă ca femeile să-şi facă o astfel de radiografie a sânului cel puţin o dată pe an. În momentul în care vă prezentaţi la mamografie, nu trebuie să aveţi cunoştinţe sau o pregătire anterioară, graţie adaptabilităţii aparatelor la fiziologia sânului, dar şi a unei scurte şedinţe de instruire pe care v-o face doctorul dumneavoastră. O mamografie este cea mai bună metoda radiologică disponibilă astăzi ce poate detecta cancerul de sân precoce.

Marea problemă ce poate fi relevată de o mamografie este identificarea unei tumori la nivelul sânului, de natură benignă sau malignă. Limitele dintre acestea două sunt destul de puţin tranşante, de aceea când există o supoziţie de malignitate, adesea este bine să cerem de urgenţă un control de certitudine, cum ar fi examenul histopatologic. De cele mai multe ori certitudinea diagnostică nu poate fi stabilită numai pe baza examenului mamografic. Se poate întâmpla ca, în proporţie de 8-10 %, în funcţie şi de experienţa medicului care interpretează mamografia, examenul histopatologic să furnizeze date inverse privind un rezultat benign/malign. Acesta este un aspect foarte delicat, căci rezultatul fals negativ mamografic poate crea prejudicii mari, dând asigurări pacientei că anomalia pe care o are nu are nicio importanţă, iar după o perioadă de un an sau un an jumătate, aceasta să degenereze în metastaze – astfel momentul terapeutic se pierde, iar şansele pacientei de însănătoşire scad dramatic.

O mamografie poate fi prescrisă unei femei ce are antecedente personale sau familiale de cancer la sân sau la alte organe, în funcţie de vârsta ei. Pacientele care sunt fertile încă trebuie să se asigure că nu sunt însărcinate înainte de efectuarea mamografiei. Pentru femeile care au implant de sân există o şansă extrem de mică ca presiunea exercitată în timpul procedurii să cauzeze o ruptură sau o herniere, apoi fiind necesară o intervenţie pentru scoaterea implantului. Pentru femeile cu implant la sân, abilitatea unei mamografii de a detecta anomaliile scade de la 92% la 33%, deoarece conţinutul implantului (gel sau lichid) poate bloca vederea.
Episodul al treilea introduce o nouă metodă de investigare a glandelor mamare, continuând apoi să explice pacientelor maniera în care mamografia ajută la punerea diagnosticului.

În acest sens, ductografia constituie acea metodă de investigaţie ce se aplică unui sân secretant – pacienta poate să constate ca, în anumite momente, între cicluri spre exemplu, una din glandele mamare are o secreţie: seroasă, sero-sanghinolentă, sanghinolentă, fiind vorba în aceste situaţii de un posibil fibroadenom dendiritic intracanalicular. Ductografia se face, de obicei, intraspitalicesc şi mai rar în ambulatoriu, şi constă în introducerea unei substanţe de contrast pentru radiografierea canalelor galactoforme.

Revenind la mamografie, dr. Aurel Diculescu menţionează că mamografia evidentiază, pe lângă structura glandei mamare, şi prezenţa la nivelul ei a unor formaţiuni care în mod normal nu au ce căuta pe respectiva imagine mamografică. Mamografia se efectuează cu un aparat radiologic special numit mamograf, iar pentru a obţine o expunere optimă este necesară comprimarea sânului. În funcţie de experienţa radiologului care interpretează imaginea mamografică, analizând elementele de contur, de intensitate, de prezenţa sau absenţa microcalcificarilor la nivelul sânului, se pot trage concluzii, apropiate de certitudinea diagnostică, asupra aspectului benign sau malign. Trebuie însă reţinut că biopsia este arbitrul suprem în materie de diagnostic al cancerului mamar. Niciun chirurg nu va efectua o ablaţie a glandei mamare şi niciun oncolog chimioterapeut nu va lua în tratament o pacientă, până nu are certitudinea histopatologică.

Odată pus diagnosticul clar, stabilindu-se că este vorba de o leziune mamografică cert malignă, trebuie să se asigure certitudinea diagnostică prin examen histopatologic, aplicându-se apoi tratamentul conform stadiului şi schemei terapeutice de principiu. Dacă leziunea prezintă numai suspiciuni de malignitate (elementele la un anumit nivel nu sunt suficient de clare), se cere extinderea investigaţiilor: ultrasunete sau control periodic la 3 luni, 6 luni; în funcţie de modificările care apar pe imagine stabilindu-se actul terapeutic.

Pentru ca mamografia să aiba rezultate cât mai concludente, trebuie urmate câteva repere şi anume: efectuarea acesteia la mijlocul perioadei între cele două cicluri menstruale (între a XIV-a şi a XVII-a zi); daca în trecut pacienta a mai făcut mamografii, este bine să se prezinte cu ele la consult pentru a putea fi analizată situaţia în ansamblu.
În final, specialistul atenţioneaza femeile cu privire la prezentarea tardivă la control: faptul că nimeni din familie nu a suferit de o afecţiune neoplazică, nu înseamnă că noi suntem ferite! Mai mult, adaugă doctorul, mamografia nu este dăunătoare organismului şi nu este dureroasă, iar costul ei este de obicei acoperit de Casa Asigurărilor de Sănătate. Pentru a veni în sprijinul dumneavoastră s-a înfiinţat în cadrul Institutului Oncologic Bucureşti un Centru de Depistare Precoce a Cancerului unde fiecare femeie asimptomatică beneficiază gratuit de un examen clinic, un examen Papanicolau şi eventual o mamografie.

Societatea americană pentru cancer recomandă tuturor femeilor care nu prezinta niciun fel de simtome şi care nu detectează noduli mamari să urmeze aceste indicaţii:
• După 20 de ani să se autoexamineze (să-şi palpeze sânii) o dată pe lună;
• Femeile cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani trebuie să fie examinate de către un medic la fiecare 3 ani şi anual după ce împlinesc 40 de ani;
• Prima mamografie, de bază, se efectuează între 35-40 de ani;
• Femeile cu vârste cuprinse între 40-49 de ani mamografia se efectuează la fiecare 1-2 ani;
• După 50 de ani, mamografia trebuie să se facă anual. Femeile ce au un istoric personal sau familial de tumori mamare trebuie să colaboreze cu doctorul lor şi să se programeze pentru examinare mai frecvent. Oricum, ţesutul mamar la femeile mai tinere (mai tinere de 30 de ani) tinde să fie mai dens, ceea ce face mai dificilă detectarea micilor modificări ce pot să apară pe mamografie. Aceste femei pot face examen screening pentru tumorile mamare cu ajutorul ecografiei sau ultrasunetelor o dată la fiecare 2-3 ani.

VEZI VIDEO: Serialul Investigatii in prevenirea cancerului mamar, ce reuneste 3 emisiuni realizate in colaborare cu dr. Aurel Diculescu, medic primar radiolog, Centrul GRAL Medical. Serialul poate fi urmarit la categoria Obstetrica – Ginecologie.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 2.8/5 (2 votes cast)
Share on Facebook