Arhivă pentru 06.2008

Alimentatia si grupa sangvina

27.06.2008

Peter D`Adamo a fost iniţiatorul teoriei dietei corecte în funcţie de grupa sangvină. Conform acestei teorii, în funcţie de grupa de sânge pe care o aveţi, puteţi decide ce alimente puteţi consuma pentru a vă menţine sănătoşi şi în forma fizică maximă. Cheia pentu a fi sănătoşi stă în evitarea lectinelor, nişte molecule de proteine carbohidrate. Lectinele din mâncare sunt caracteristice fiecărei grupe sangvine, iar dacă apare vreo incompatibilitate, lectina poate aglutina celulele şi cauza neplăceri în corp.

Dr. D`Adamo a identificat tipurile de mâncare care sunt cele mai potrivite pentru fiecare grupă sangvină. Semnificaţia grupelor sangvine rezidă în evoluţia omului, fiecare grupă conţinând informaţii genetice legate de dietă şi modul de viaţă al strămoşilor.

Dieta include 16 grupuri de alimente pentru fiecare grupă de sânge, iar acestea variază de la carne, carne de pui, preparate marine, produse lactate, ouă, grăsimi, cereale şi legume, până la ceaiuri de plante. Fiecare grupă este împărţită în trei categorii de alimente: benefice, neutre şi de evitat.

1. Grupa sangvină 0 (Vânătorul) este cea mai veche grupă. Primii oameni erau vânători, deci carnea (proteinele) reprezentau principală sursă de energie. Este asociată cu un nivel mare de aciditate în stomac şi enzime intestinale care pot consuma colesterolul, de aceea poate asimila cu uşurinţă proteinele animale. Cei care au această grupă sangvină ar trebui să nu mănânce cereale, în special grâu şi porumb. Se recomandă o dietă bogată în proteine (inclusiv carne roşie), puţini carbohidraţi, şi multe fructe şi legume; se pot mânca moderat ouă şi nuci. Trebuie evitate produsele lactate, fasolea, cerealele, pâinea, pastele fainoase şi orezul. Sunt recomandate exerciţiile fizice (aerobicul) şi alergările. Alimente benefice care favorizează scăderea în greutate pentru grupa 0: sarea iodata, peştele, ficatul, carnea roşie (vită), spanacul şi toate legumele verzi.

2. Grupa sangvina A (Cultivatorul) a apărut ca urmare a dezvoltării activităţilor argicole. Alimentaţia vegetariană este cea mai benefică pentru grupa A. Din punct de vedere al metabolismului, grupa A este exact opusul grupei O. Acest tip secretă cantităţi mai mici de acid gastric şi este în principal asociat cu proteinele vegetariene. Persoanele cu grupa A au tendinţa de a reţine apa în organism şi să depoziteze carnea sub formă de grăsime.Trebuie protejat sistemul digestiv, deoarece sucul gastric nu face faţă foarte bine digerării cărnii. Ca să nu neglijezi aportul de proteine, consumă în mod constant arahide şi seminţe de dovleac. Sunt recomandate dietele complexe cu carbohidraţi şi multe fibre, tofu, legumele, fructele şi fasolea; se mai pot consuma nuci, seminţe, cereale, paste făinoase, orez. În rândurile celor cu grupă de sange A sunt cei mai mulţi bolnavi de inimă, diabet şi anumite tipuri de cancer. Trebuie evitat grâul, produsele lactate, grăsimile animale şi carnea. Sunt recomandate sporturi relaxante, precum yoga şi golf. Alimente benefice care favorizează scăderea în greutate pentru grupa A: alimentele pe bază de soia, legumele şi fructele care conţin o cantitate mare de vitamina C, uleiurile vegetale, legumele, ananasul. Alimentele care favorizează creşterea în greutate sunt carnea, produsele lactate, fasolea mare, grâul în cantităţi excesive. Băuturile benefice pentru grupa A sunt: ceaiul verde, cafeaua, şi vinul roşu (o jumătate de pahar pe zi). De evitat: berea, ceaiul negru, băuturile alcoolice distilate, băuturile răcoritoare sintetice.

3. Grupa sangvină B (Nomadul) este asociată culturilor care consumau cantităţi mari de produse lactate fermentate şi este grupa cu cele mai puţine restricţii. Alimentele care trebuie evitate, deoarece favorizează creşterea în greutate pentru grupa B: porumb, grâu, linte, arahide, seminţele de susan. Se recomandă o dietă echilibrată, cu surse de proteine din peşte şi lapte, fructe şi legume, cereale, carne. Se întâlneşte o mare incidenţă de afecţiuni ale rinichilor şi ale vezicii urinare. Sunt recomandate activităţile sportive că tenisul, drumetiile şi înotul. Trebuie evitate mâncărurile care conţin porumb, carne de pui, alune. Alimente benefice care favorizează scăderea în greutate pentru grupa B: legume verzi, carne slabă, ficat, produse lactate (cu conţinut mic de grăsimi), ouă, ceai de lemn dulce. Pentru grupa B se recomandă în special evitarea cărnii de pui. Este preferabil să consumi carne roşie, mai ales miel şi iepure. Carnea de vită sau de curcan poate fi consumată în cantităţi moderate.

4. Grupa sangvină AB (Enigmaticul) este o grupă nouă care combină tipurile A şi B, şi deci poate tolera o gamă mai largă de produse alimentare. Se recomandă în principal o dietă vegetariană, şi rareori consumarea produselor lactate sau a preparatelor marine. Este predispusă la boli de inimă, cancer şi anemie, şi trebuie să evite carnea roşie, porumbul şi unele tipuri de fasole, seminţe, grâu. Pentru scăderea în greutate este recomandata reducerea cantităţii de carne şi îmbogăţirea alimentaţiei cu legume. Produsele lactate sunt foarte bine tolerate, în special: iaurtul, kefirul, smântâna degresată.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.7/5 (3 votes cast)
Share on Facebook

SănătateaTV – „Versiunea 2.0” din 19 iunie

26.06.2008

SănătateaTV s-a lansat în octombrie 2007 ca prima televiziune online dedicată sănătăţii şi a reuşit la scurt timp să câştige încrederea şi aprecierea publicului căruia i se adresează. Prin prezentarea în cadrul emisiunilor a unor tratamente revoluţionare, a intervenţiilor moderne şi a sfaturilor specializate de o reală utilitate, noua televiziune online a adus ştiinţa medicală mai aproape de oameni şi a reuşit să rupă bariera terminologiei medicale greu accesibile, constuindu-se într-o punte de legătură între publicul larg şi specialiştii care colaborează cu SănătateaTV.

În mai puţin de 10 luni de la lansarea oficială, SănătateaTV a înregistrat numeroase apariţii în presa centrală, de la articole care au descris tratamentele moderne difuzate în premieră pe site, interviuri cu medici specialişti despre diferite afecţiuni, la articole care au prezentat SănătateaTV drept “un fel de Discovery pe net”.

Din dorinţa de a oferi publicului cât mai multe informaţii competente, accesibile şi de a se menţine un “aliat” al publicului larg şi un adevărat promotor al informaţiei medicale şi al principiilor unei vieţi sănătoase, pe 19 iunie SănătateaTV se relansează!

Structură îmbunătăţită

Pe SănătateaTV vizitatorii au posibilitatea de selecţie a programelor/domeniilor, emisiunile informative fiind structurate pe specializări medicale pentru ca dumneavoastră să gasiţi repede şi eficient toate informaţiile de care sunteţi interesaţi. O dată cu relansarea, SănătateaTV a pregătit şi o secţiune nouă numită Ghid Terapeutic unde se va putea consulta un index al afecţiunilor medicale şi o lista de emisiuni video conexe existente pe site.

SănătateaTV vă aşteaptă şi cu şapte pagini speciale: Copii, Părinţi, Frumuseţe-Wellness, Alimentaţie, Medicină Naturală, Cuplu şi Sex, Produse pentru sănătate, în care se vor difuza emisiuni tematice, seriale medicale, dar vor fi prezente şi articole pe teme de maxim interes.

O altă noutate SănătateaTV este reprezentată de pagina de Evenimente, unde vor fi prezente filmări şi rezumate de la cele mai importante evenimente medicale, târguri şi expoziţii din domeniul sănătăţii şi din domeniile conexe.

Interactivitate

Din 19 iunie, utilizatorii se pot bucura de secţiuni interactive precum Adaugă Sfat şi Adaugă Ştire, în cadrul secţiunilor deja cunoscute de Sfaturi medicale şi Ştiri medicale! De asemenea, vizitatorii SănătateaTV pot propune subiecte de emisiuni la fiecare categorie unde sunt interesaţi să afle mai multe informaţii despre un anumit subiect sau afecţiune.

Astfel, utilizatorii vor putea evalua programele, vor putea aduce sugestii, critici şi, mai ales, vor putea contacta, prin intermediul SănătateaTV, specialiştii în medicină. O secţiune nouă importantă se adresează medicilor care doresc să colaboreze cu televiziunea online SănătateaTV, această secţiune fiind disponibilă în cadrul secţiunii deja existente Specialişti.

SănătateaTV va lansa un sistem de sondare a opiniei utilizatorilor, în care aceştia se vor putea exprima cu privire la noi subiecte de emisiuni şi, cel mai important, vor putea recomanda şi susţine prezenţa anumitor medici pe SănătateaTV.

Încă de la relansare publicul va putea participa la două concursuri cu premii substanţiale. Primul este realizat în colaborare cu Hotel Ciucaş şi are ca premiu 3 zile de spa la Băile Tuşnad, iar cel de-al doilea este realizat în colaborare cu dr. Cristian Niţescu, iar premiul constă într-o operaţie estetică de mărire sâni cu implanturi Matrix, în valoare de aproximativ 5.000 Euro.

Program special

Pentru săptămâna relansării SănătateaTV a pregătit un program special. Joi, se va difuza în premieră emisiunea „Naşterea prin cezariană a unei perechi de tripleţi concepuţi pe cale naturală”, realizată împreună cu prof. dr. Bogdan Marinescu, directorul Spitalului “Panait Sârbu” şi conţine imagini din timpul intervenţiei de cezariană.

O altă temă aşteptată de public este „Adenomul de prostată”, emisiune realizată cu prof. dr. Ionel C. Sinescu, şeful Clinicii de Chirurgie Urologică şi Transplant Renal a Spitalului Fundeni. Emisiunea va fi difuzată vineri, 20 iunie şi a fost structurată pe două părţi, prima parte abordează simptomele şi complicaţiile adenomului, iar cea de-a doua, diagnosticul şi tratamentul pentru această afecţiune a sexului masculin extrem de des întâlnită.

Tot pentru programul special dedicat relansării SănătateaTV a pregătit şi serialul medical pe tema „Aditivii alimentari sau E-urile: Un pericol pentru sănătate”, realizat împreuna cu prof. dr. Pavel Chirilă. Serialul dezbate problema controversată a E-urilor printr-o abordare globală, pornind de la termeni şi definiţii, efecte nocive pentru organism, măsuri de precauţie la recomandări.

SănătateaTV până acum

SănătateaTV a înregistrat transmiterea în premierã pentru internetul românesc a mai multor interventii: operaţie estetică de mărire sâni prin implant mamar, operaţie de rinoplastie, embolizarea unui fibrom uterin, nucleoplastie percutană (tratamentul modern al herniei de disc), chemoembolizare hepatică şi intervenţia de coronarografie.

De asemenea, platforma online SănătateaTV a difuzat în premieră şi procedura de efectuare a unei mamografii în cadrul serialului „Investigaţii în prevenirea cancerului mamar. Alte seriale medicale au fost dedicate ADHD-ului, sindromului oboselii cronice, afecţiunilor glandei tiroide, stresului şi tulburărilor de alimentaţie precum bulimia şi anorexia realizate cu medici specialişti de renume.

Accesul pe www.sanatateatv.ro este rapid şi gratuit! Astfel, oricine doreşte să ducă o viaţă sănătoasă, să afle noutăţi din domeniul medical sau este interesat de o problemă legată de sănătate, va avea din 19 iunie o sursa de informaţii competentă, variată şi profesionistă!

Vă aşteptăm pe www.SanatateaTV.roTeleviziunea oamenilor sănătoşi!

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Share on Facebook

Durerile lombare – Partea III – Investigaţii şi tratament

26.06.2008

Astazi, 26 iunie, pe www.sanatateatv.ro a fost postata a treia parte a emisiunii “Durerile lombare” :Durerile lombare – Partea III – Investigaţii şi tratament, interviu realizat cu prof. dr. Ruxandra Ionescu, Şef Departament de Medicină Internă şi Reumatologie, Spitalul “Sf. Maria”.

SInopsis: Pentru a diferenţia durerea inflamatoare şi infecţiile de durerea mecanică se fac testele de inflamaţie. După ce s-a stabilit că este vorba de o durere mecanică se fac investigaţii pentru a decela cauzele acesteia. De regulă, o radiografie de coloană sau un RMN, o tomografie computerizată. Pentru durerea inflamatoare: radiografie de bazin sau rezonanţă magnetică nucleară, iar dacă doctorul se gândeşte la o neoplazie se fac markerii tumorali şi RMN-ul. Fiecare specialist ştie din anamneză ce analize să ceară pentru a pune diagnosticul şi pentru a stabili tratamentul.

  1. Durerile lombare – Partea I – Caracteristici generale –

    Prof. dr. Ruxandra Ionescu, Şef Departament de Medicină Internă şi Reumatologie, Spitalul ”Sf. Maria”.

    Dr. Ruxandra Ionescu ne explică care sunt cauzele apariţiei durerilor lombare sau a “durerii de şale” cum i se mai spune popular, cât de frecventă este manifestarea aceasta şi dacă poate afecta pe oricine. De asemenea, putem afla care sunt caracteristicile unei dureri vertebrale iradiată şi ce legătura au organele interne cu aceasta. Nu în ultimul rând, medicul specialist ne exemplifică diferenţa între o durere lombară mecanică şi o durere lombară inflamatorie.

  2. Durerile lombare – Partea II – Factori de risc şi consultaţia

    Prezentarea la un medic specialist trebuie sa aiba loc imediat dupa aparitia primei dureri lombare. Daca acest lucru nu se intampla, boala se poate agrava si deveni incontrolabila. De regula, cele mai severe dureri – care anunta si agravarea bolii – sunt cele din timpul noptii, cand va aflati in pozitie culcat.

Emisiunile pot fi urmarite la Categoria Reumatologie.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.5/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Disfuncţia erectilă – între psihic şi somatic

26.06.2008

Disfuncţia erectilă este o disfuncţie sexuală şi reprezintă incapacitatea persistentă sau recurentă a unui barbat de a obţine şi menţine o erecţie suficientă pentru a realiza şi/sau finaliza actul sexual. Pentru a se putea stabili diagnosticul, dificultăţile de erecţie trebuie să apară în mod constant.

Înainte de 1992, pentru a defini această disfuncţie sexuală, termenul folosit era cel de impotenţă. Acesta a fost înlocuit din cauza lipsei de specificitate şi cotonaţiei negative cu cel de disfuncţie erectilă, un termen medical mult mai exact.Disfuncţiile erectile sunt frecvente şi se pot trata în aproximativ 95% din cazuri. În România, Asociaţia pentru Medicina Sexualităţii arată că prevalenţa disfuncţiei erectile peste vârsta de 35 ani este de 25% din populaţia generală, 1 din 4 bărbaţi suferind de disfuncţie erectilă. Disfuncţia erectilă este atât o afecţiune cât şi un simptom, delimitarea bazându-se pe relatarea pacientului.

Disfuncţia erectilă poate apărea la orice vârstă, iar după 35-40 de ani frecvenţa este mai mare. La tineri, cauza este cel mai probabil de natură psihogenă, în timp ce la bărbaţii în vârstă, cauza este mai degrabă una organică.

Disfuncţia erectilă poate fi depistată chiar şi de barbatul în cauză, prin analizarea de către acesta a actului sexual şi a erecţiei, dacă este mulţumit de durată şi de intensitate. Aceasta afecţiune sexuală poate avea două cauze principale: psihogene (80% dintre disfuncţiile erectile) şi organice. Cele organice pot fi la rândul lor de mai multe tipuri: vasculare (afectarea afluxului de sânge), neurologice (referitoare la corpii erectili ai organului sexual masculin) şi hormonale.

Trebuie ştiut faptul că nici circumcizia şi nici abstinenţa nu reprezintă cauze ale apariţiei disfuncţiei erectile. Dificultatea orgasmului nu poate fi considerată o disfuncţie erectilă, ci o disfuncţie sexuală. Actul sexual presupune mai multe etape şi, orice afectare a acestor etape intră la categoria disfuncţiilor sexuale.

Disfuncţiile erectile pot fi şi efecte secundare ale unor boli. Bolile asociate sunt hipertensiunea arterială, depresia, diabetul zaharat, boli neurologice sau ca urmare a unor intervenţii chirurgicale (cancer prostatic, coloana vertebrală lombară) sau chiar tratamente pentru cancer (radioterapia) şi traumatisme locale. Din păcate, de cele mai multe ori, disfuncţia erectilă ca efect a unor boli este trecută cu vederea. Pentru a trata global afecţiunea, trebuie consultat, pe lângă medicul urolog, un medic cardiolog, endocrinolog şi psiholog. Diabetul are efect inclusiv asupra nervilor (neuropatie diabetică), putând determina o disfuncţie erectilă mixtă de cauză vasculară şi nervoasă.

O alta cauză a disfuncţiei sexuale poate fi reprezentată şi de administrarea unor medicamente antidepresive, antihipertensive şi a altor medicamente psihoactive. Conform cercetărilor, mai mult de 200 de medicamente pot avea ca efect secundar apariţia disfuncţiei erectile. Există medicamente care produc disfuncţii erectile acţionand asupra sistemului central nervos, iar altele care afectează intensitatea aprovizionării cu sange la nivelul penisului.

Fumatul, consumul de alcool şi obezitatea sunt cauze majore ale apariţiei disfuncţiei erectile şi ale agravării acesteia. Obezitatea afectează în dublu sens: direct (e dificil ca bărbatul supraponderal să aibă un act sexual satisfăcător), dar şi indirect, ca factor de risc pentru bolile cardiovasculare.

Disfuncţia erectilă care are un debut brusc, sau apare doar in anumite circumstanţe, dar nu şi în altele sugerează o cauză psihologică. Cauzele psihologice ale disfuncţiei erectile includ: stresul şi anxietatea de la serviciu sau acasă, divergenţele şi dificultăţi conjugale şi insatisfacţiile sexuale, depresia, plictiseala sexuală sau orientări sexuale nesoluţionate.

Pentru a afla dacă disfuncţia erectilă la tineri este de natură psihologică sau nu, este recomandată rigiscanarea. Rigiscanarea este o metodă care relevă prezenţa erecţiei în timpul somnului. Dacă există erecţie în timpul somnului, atunci cauzele sunt psihologice şi nu organice.

Înaintea începerii unui tratament trebuie să luaţi în calcul toţi factorii cauzatori. Urologul trebuie să discearnă dacă este vorba de o disfuncţie psihogenă (stres, educatie, inhibiţii legate de religie, de mediul în care are loc actul sexual) sau somatică. De cele mai multe ori este necesară consultarea unui psiholog în paralel cu medicul urolog.

Tratamentele existente pentru disfuncţia erectilă sunt: psihoterapia sexuală, medicamentele administrate oral, injecţiile, dispozitivele cu vacuum, implanturile peniene şi chirurgia vasculară. Dispozitivele cu vacuum sunt recomandate pacienţilor care nu doresc tratament medicamentos sau au contraindicaţii pentru asemenea tratament. Dispozitivele cu vacuum au avantajul că se pot utiliza la nevoie, nu prezintă contraindicaţii. În schimb, acestea au un mod de utilizare stânjenitor şi pot produce efecte adverse locale. Injecţiile intracavernoase reprezintă o variantă cunoscută de tratament. Se administrează prin injectare peniană, substanţe care relaxează musculatura netedă cavernoasă. Această metodă este eficientă, intră in acţiune imediat, dar şi costurile sunt relativ ridicate. Prin chirurgia vasculară se realizează creşterea afluxului arterial şi scăderea reîntoarcerii venoase. Ultima opţiune de tratament al disfuncţiei sexuale este implantarea chirurgicală de proteze peniene semirigide sau gonflabile. Este o opţiune foarte invazivă şi ireversibilă şi se recurge la ea numai în cazurile speciale, când pacienţii nu au răspuns la celelalte metode de tratament. Este o soluţie pe termen lung, dar invazivă şi poate exista posibilitatea eşecului mecanic al protezei sau a complicaţiilor chirurgicale.

Cei mai mulţi medici preferă să înceapă tratamentul cu pilule de sildenafil citrat în cazul în care este vorba de o disfuncţie erectilă de natură organică. Pastilele “albastre, galbene” sunt utile în măsura în care se adresează disfuncţiilor erectile cu cauză vasculară. Explicaţia este că disfuncţia se agravează o dată cu vârsta pentru că vasele încep să îmbătrânească, devin mai puţin elastice, ducând la o erecţie slabă sau inexistentă. Medicamentele de acest fel dilată aceste vase, permiţând sangelui să circule mai bine şi să se producă erecţia. Pentru că aceste medicamente să fie administrate, este necesar avizul urologului şi al cardiologului. Există situaţii când este necesară o revascularizaţie a penisului, prin protezare. Protezarea peniană este o metodă extrem de eficientă, cu rate de succes de peste 90%, dar din păcate această operaţie este deosebit de costisitoare.

În tratamentul disfuncţiei erectile trebuie luate în calcul câteva schimbări principale în modul de viaţă al pacientului, pe lângă tratamentul medicamentos sau psihologic. Acestuia îi este recomandat să renunţe la fumat, să renunţe la kilogramele în plus în cazul în care obezitatea este un factor determinant, să reducă cantitatea de alcool, să elimine factorii de stres şi să facă mişcare fizică, dar nu înainte de a consulta un medic cardiolog.

Puteţi afla dacă suferiţi de disfuncţie erectilă răspunzând la câteva întrebări puse la dispoziţie de Asociaţia pentru Medicina Sexualităţii din România. Dacă răspundeţi pozitiv la vreuna din afirmaţiile următoare, este posibil să aveţi disfuncţie erectilă şi trebuie să consultaţi medicul.

a. Câteodată am dificultăţi în obţinerea erecţiei în timpul activităţii sexuale

b. După stimularea sexuală, erecţia mea nu este întotdeauna suficient de puternică pentru penetrare

c. Uneori, în timpul actului sexual, nu pot menţine erecţia

d. Uneori, nu ajung la orgasm pentru că erecţia dispare prea repede

e. Nu sunt foarte încrezător că voi fi capabil să obţin erecţia în timpul activităţii sexuale.

Disfuncţia erectilă este o problemă ce trebuie discutată de cuplu, comunicarea şi sprijnul reciproc fiind esenţiale. Partenera trebuie să-şi încurajeze partenerul să se prezinte la urolog şi chiar să îl însoţească. Discuţia privind problemele disfuncţiei erectile trebuie duse pe 3 planuri: medic urolog, psiholog (dacă afecţiunea este de natură psihogenă) şi cuplu. Trebuie să existe o înţelegere globală a problemei şi este extrem de important pentru bărbatul care suferă de disfuncţie erectilă să aibă sprijinul partenerei şi să participe împreună cu ea la şedinţele de terapie psihologică. Ceea ce trebuie inteles de către cuplu este faptul că afecţiunea este tratabilă. În cazul netratării, ea poate evolua în timp cu repercusiuni asupra vieţii de cuplu. Disfuncţia erectilă nu este nocivă, decât dacă împiedică pacientul să aibă viaţa sexuală pe care şi-o doreşte.

VEZI VIDEO - emisiunea Disfuncţia erectilă – între psihic şi somatic”.
Interviu realizat cu dr. Valentin Voinescu, medic primar urolog, GRAL Medical.
Emisiunea se regăseşte la Categoria Urologie/Cuplu şi Sex.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.7/5 (3 votes cast)
Share on Facebook

Importanţa vaccinurilor

26.06.2008

Vaccinurile sunt medicamente care protejează atât copiii cât şi adulţii de diferite boli. Imunizarea consta in administrarea unui vaccin care conţine fragmente din germenele microbian implicat (tulpini bacteriene sau virale) sau cantităţi mici atenuate ale acestuia.

Vaccinul stimuleaza sistemul imun al persoanei să producă anticorpi, care pot ulterior să recunoască şi să distrugă germenele patogen în momentul expunerii. Uneori, imunizarea nu protejează complet împotriva apariţiei bolii, dar îi reduce semnificativ gravitatea. Vaccinurile se administrează de obicei injectabil. Anumite vaccinuri se administrează în doză unică, altele necesita mai multe doze repetate în timp.

Vaccinurile au un rol foarte important în îngrijirea sănătăţii copilului mic, pentru că aceste vaccinuri îl vor ajuta să evite, pe parcursul vieţii, foarte multe afecţiuni. Imediat după naştere, bebeluşii sînt protejaţi de unele boli datorită anticorpilor din sînge, cu care sînt înzestraţi în viaţa intrauterină. Cantitatea acestor anticorpi proveniţi din timpul sarcinii se diminuează în timp, iar copilul devine vulnerabil. De aceea, acţiunea vaccinurilor este benefică şi ajută organismul să se apere împotriva bacteriilor sau virusurilor care provoacă boli precum rubeolă, rujeolă, difterie, oreion, tuse convulsivă, tuberculoză, în sensul stimulării organismului de a produce anticorpi. Odată activaţi, aceşti anticorpi rămîn în corp şi sînt gata de acţiune atunci cînd apare pericolul unei boli reale.

În Romania, copiii sunt vaccinaţi gratuit, după o schemă numită Programul Naţional de Imunizări şi cuprinde şapte vaccinuri mai importante: BCG (antituberculoza), antihepatita B, DTP (antidifteric, antipertusis, antitetanos), antipoliomielita, antirujeolic (impotriva pojarului). Fiecare mamă primeşte, la ieşirea din maternitate, un carnet de vaccinari pentru nou-născuţi, care cuprinde calendarul de evidenţă clară a vaccinurilor administrate copilului de la naştere până la varsta de 14 ani.Părinţii au obligaţia de a se prezenta cu copilul la data şi ora la care au fost invitaţi de către medicul de familie, de a informa corect medicul asupra stării de sănătate a copilului şi de a prezenta carnetul de vaccinări. în cazul apariţiei unor reacţii adverse, părinţii trebuie să se adreseze urgent medicului . Imunizările au determinat o scădere importanta a frecvenţei epidemiilor. Vaccinul costă mult mai puţin decât tratamentul bolii faţă de care se realizează protecţia şi are foarte puţine efecte adverse grave. Adesea in cazul copiilor, vaccinurile sunt necesare la intrarea în şcoală sau grădiniţă.

VEZI VIDEO: Emisiunea Vaccinarea la copii”Partea I si Partea II, interviu realizat cu Dr. Gabriela Munteanu, pediatru, Policlinica Nr. 10. Emisiunea poate fi vizionata la Categoria Pediatrie.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 2.8/5 (2 votes cast)
Share on Facebook

Duşmanii libidoului la femei

26.06.2008

Stresul, oboseala, depresia, anxietatea, consumul de alcool sau unele boli sunt duşmanii recunoscuţi ai lipsei libidoului la femei.

Stresul reprezintă una dintre cauzele cele mai frecvente de inhibare, scădere sau mai grav de dispariţie a libidoului la femei. Expus la un stres prelungit, organismul nostru eliberează o cantitate mai mare de cortizon, hormon care inhibă axa normală de stimulare a glandelor   se­xuale şi apariţia dorinţei sexuale.

Stresul cronic poate afecta într-o măsură mult mai mare organismul femeii, căci poate cauza probleme menstruale – cicluri menstruale neregulate sau chiar de amenoree de stres (absenţă a menstruaţiei). Iar dacă stresul se asociază cu oboseala, dorinţa sexuală scade în intensitate, sau nu va mai exista deloc. Oboseala cronică scade nivelul hormonilor care stărnesc sentimentul de afectivitate şi dorinţa sexuală. Depresia, de care suferă un număr din ce in ce mai mare de femei, este o altă cauză de libido scăzut. Alţi factori care contribuie la scăderea libidoului la femei sunt reprezentanţi de probleme de anxietate, consum de alcool, sarcină, apropierea menopauzei, modificări hormonale sau boli ca diabetul sau cele cardiovasculare.

De cele mai multe ori, din rusine, sau crezând că se va rezolva de la sine, femeile nu discuta despre problema lor nici cu partenerul de cuplu, dar nici cu medicul curant . Problemele sexuale la femei apar si in urma unor boli ca diabetul si bolile cardiovasculare. Alte cauze care pot afecta libidoul sunt cele legate de sarcină, de apropierea menopauzei sau unele modificări hormonale. Lipsa libidoului sau diminuarea acestuia trebuie discutată neapârat cu medicul ginecolog care va depista cauza şi va prescrie medicamente sau o recomandare către un medic psiholog. Un alt impediment în buna funcţionare a relaţiei de cuplu este şi timpul limitat petrecut impreună de cei doi parteneri, pentru că in absenţa acestor momente nu poate exista comunicarea, tandreţea, înţelegerea.

O metodă eficientă de combatere a apatiei sexuale a femeii este acordarea unei atenţii mai mari clipelor de intimitate. Şi nu uitaţi - aproape orice problemă de cuplu îşi găseşte rezolvarea dacă discutaţi cu partenerul!

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Share on Facebook

Tulburări de alimentaţie şi greutate – bulimia şi anorexia

26.06.2008

Potrivit datelor Asociaţiei Medicale Europene, din 10.000 de persoane, 8,5 suferă de bulimie, 6 de anorexie, iar dintre pacienţii diagnosticaţi cu anorexie, 3 au şi episoade de bulimie. Aceste tulburări de alimentaţie se înregistrează cu precădere în adolescenţă, la tinerele femei extrem de preocupate de aspectul lor fizic. De la dietele ţinute cu regularitate şi exerciţiile fizice epuizante până la anorexia nervosa sau bulimia nervosa nu este decât un singur pas, făcut deseori de persoanele aflate într-o perioadă marcată de incertitudini.

Pot exista anumiţi marcheri biologici care, pe fondul vulnerabilităţii intrafamiliale să ducă la tulburări de alimentaţie, îndeosebi în cazul anorexiei nervosa. Predispoziţia pentru dezvoltarea acestor tipuri de tulburări poate fi transmisă genetic, cu amendamentul că nu vorbim despre o cauzalitate directă, ci mai degrabă de una circumstanţială, instalarea anorexiei sau bulimiei fiind de obicei asociată anxietăţii ori tulburărilor depresive. Mass-media pot alcătui în egală măsură o cauză psiho-socială, impactul modei, impunerea unui ideal feminin şi promovarea unui anumit rol al femeii în societate contribuind la dezvoltarea tulburărilor de alimentaţie la tinerele femei.

Cei mai importanţi factori de risc sunt însă cei psihologici, motiv pentru care tulburările de alimentaţie sunt subsumate tulburărilor psihosomatice, ceea ce înseamnă că manifestările de ordin psihic sunt strâns legate de cele somatice. Spre exemplu, de curând s-a remarcat la generaţiile noi o potenţială transmitere psihologică de la mamă la fiică a acestor tulburări, mai ales în cazurile în care obsesivitatea manifestată de mamă vizazi de siluetă este prezentă şi la fiică. La generaţiile vechi, afirmă psihologul, tulburările de alimentaţie pot surveni ca urmare a valorizării tradiţiilor familiale prin intermediul alimentaţiei.

De cele mai multe ori anorexia nervosa şi bulimia nervosă coexistă cu depresia şi cu tulburările afective (despărţiri, eşecuri, moartea cuiva apropiat). Acestea debutează împreună, iar mare parte dintre simptome sunt similare, ceea ce impune un diagnostic cât mai riguros.
Vârsta la care apar de obicei aceste tulburări este de 11 – 13 ani, în cazul anorexiei nervosa, manifestarea atingând apogeul la 12 – 14 ani. În cazul bulimiei, apogeul este atins în jurul vârstei de 16 ani, însă există şi femei de 20 – 30 de ani care maschează (cu succes) această tulburare.

Spre deosebire de anorectice, care se definesc doar prin siluetă şi transformă slăbitul în scop unic al vieţii şi principală prioritate, bulimicele sunt de obicei femei de carieră, inteligente şi competitive, punând pe acelaşi plan investiţia în carieră şi cea în siluetă.

Un risc major îl constituie şi dietele restrictive ţinute cu regularitate. Bulimia nervosa, spre exemplu, debutează după o istorie de diete şi este strâns legată de acest comportament alimentar. Un risc pe care multe dintre paciente nu îl cunosc este acela că dietele repetate duc în timp la mari dificultăţi de a pierde în greutate şi de a ajunge la o greutate normală, ceea ce înseamnă că silueta noastră are de suferit pe termen lung. De asemenea, modificările biologice şi endocrine semnificative care au loc în corpul unei anorectice se agravează, iar în timp duc la numeroase complicaţii, cum ar fi cele cardiovasculare, gastrointestinale, renale sau cele ale sistemului osos (osteoporoza este doar un exemplu). Cel mai mare risc la care se supun bulimicele îl reprezintă pierderea de potasiu, prin vomismente repetate, care le poate fi letală.
Raţionamentul care stă la baza tulburărilor de alimentaţie este următorul: pentru că mass-media promovează femei suple şi atrăgătoare, pacienta consideră că nu poate fi atrăgătoare decât dacă este suplă, iar dacă nu reuşeşte să fie suplă, devine nefericită. Pentru o persoană care suferă de astfel de tulburări de alimentaţie, obsesia supleţei este sinonimă cu şansele în viaţă şi cu competitivitatea.

Durata tulburării este esenţială în garantarea eficacităţii tratamentului, deoarece există un prag de 3 – 4 ani după care dificultăţile de vindecare cresc, fără a mai menţiona faptul că o anorexie ce durează mai mult de 4 ani poate avea consecinţe somatice grave. Primele simptome ale anorexiei nervosa sunt pierderea semnificativă în greutate, obsesivitatea asociată refuzului alimentar şi amenoreea, adică absenţa a trei cicluri menstruale consecutive. Ceea ce este mai grav este că pacienta ignoră cu obstinenţă avertizările specialiştilor şi nu acceptă ideea că se supune unor reale riscuri somatice. Pe de altă parte, bulimia se manifestă prin episoade de vomismente cu o anumită frecvenţă, printr-o stimă de sine definită în funcţie de siluetă şi comportamente compensatorii – acestea sunt deseori trecute cu vedere, luându-se în calcul doar abuzul de laxative sau diuretice, însă tot în această categorie se încadrează şi dietele frecvente, exerciţiul fizic exagerat, clismele, masajele anticelulitice.

Pentru a putea pune un diagnostic competent şi a stabili cele mai eficiente direcţii de tratament, psihologul clinician recurge la un interviu clinic structurat care urmăreşte să stabilească frecvenţa, durata şi intensitatea comportamentului, imaginea de sine şi greutatea corporală. De cele mai multe ori, pentru a garanta un diagnostic cât mai riguros, psihologul clinician colaborează cu un medic endocrinolog, ale cărui competenţe sunt esenţiale atât pentru diagnosticare, cât şi pentru monitorizarea pe întreaga durată a tratamentului.

Datele de eficacitate, studiile de specialitate şi experienţa clinică confirmă psihoterapia, prin programele cognitiv comportamentale, ca metodă – princeps de tratament a tulburărilor de alimentaţie. Aceasta urmăreşte în primă fază să structureze un program alimentar, axându-se pe numărul de mese şi nu pe calcularea caloriilor: scopul este acela de a educa pacientele să mănânce sănătos şi să privească masa ca pe un ritual benefic alături de prieteni şi familie. În cea de-a doua fază a programului se trece la o re-evaluare a vieţii, punându-se accent pe rezolvarea de probleme, altfel decât prin apelarea la diete din ce în ce mai drastice. La fel de eficientă se dovedeşte şi terapia interpersonală, deoarece pacientele se află de obicei la vârsta la care sunt extrem de interesate de relaţiile interpersonale şi pot astfel compensa frustrările din domeniul siluetei şi alimentaţiei. De asemenea, în cazurile în care tulburările de alimentaţie apar pe fondul unei depresii, psihologul poate prescrie antidepresive, la fel şi în cazurile mai grave – însă această formă de tratament este negociată cu pacientul în timpul şedinţelor de psihoterapie.

Tinerele trebuie să reducă din diete, chiar dacă nu sunt foarte suple şi să ceară sfatul unui psiholog dacă simt că au pierdut controlul asupra dietelor. De asemenea, le este recomandat să mănânce la ore regulate, fără să facă excese şi să-şi impună un program alimentar de 4 – 5 gustări pe zi la intervale de maxim 4 – 5 ore.

VEZI VIDEO – Partea I şi partea II a emisiunii „Tulburările de alimentaţie şi de greutate”
Interviu realizat cu conf. univ. dr. Oltea Joja, psiholog clinician la Institutul C.I. Parhon.
Emisiunea poate fi urmărită la Categoria Alimentaţie.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (3 votes cast)
Share on Facebook

Organismele Modificate Genetic – un pericol pentru sănătate şi mediu

26.06.2008

Ce sunt OMG-urile?
Organismele Modificate Genetic (OMG) sunt create în laboratoare prin tehnici crude de inginerie genetică. Ele sunt entităţi biologice noi născute prin forţarea unor gene între specii diferite care sunt de cele mai multe ori pe trepte diferite ale evoluţiei, uneori chiar din regnuri diferite.

OMG au fost introduse pentru prima dată în mediu în 1994 înainte să fie dovedit că ele sunt sigure. Ca să se asigure că nu vor pierde nici un dolar, companiile agrochimice şi-au pus licenţa pe aceste seminţe. Astfel fermierii sunt obligaţi să plătească seminţele în fiecare an, chiar dacă îşi păstrează din propria recoltă.
Până acum cercetătorii mânaţi de industrie au creat două tipuri de OMG. Primul tip este cel al OMG cu toleranţă la erbicide, de exemplu soia MG (modificata genetic) care a fost împuşcată cu o genă de la o bacterie pentru a absorbi pesticidele fără să moară, spre deosebire de toate celelalte plante din jur care vor fi distruse total. Al doilea tip este cel al OMG cu rezistenţă la unii dăunători.

Ce pot păţi de la OMG?
Nu o să îţi crească coadă sau un ochi la ceafă, dar alergiile şi efectele toxice asupra organelor interne cauzate de OMG au ieşit la iveală după cercetări de numai 3 luni.
Studii pe termen lung (2 ani) nici nu s-au făcut, deşi legea spune că pesticidele trebuie testate timp de 2 ani, ori porumbul Bt produce pesticid. În cazul OMG cu toleranţă la erbicide s-a demonstrat că apar schimbări în chimia proteinelor, dar nimeni nu ştie ce efecte au aceste proteine asupra organismului nostru. Se ştie însă că utilizarea erbicidului total Roundup în asociere cu soia MG ucide întreaga floră şi poate cauza disfuncţii sexuale, avorturi şi naşteri premature.

Ce părere au consumatorii?
Mulţi consumatori din toată lumea sunt împotriva plantelor şi alimentelor MG deoarece ingineria genetică a fost asociată cu riscuri pentru sănătate, pierderi de biodiversitate, utilizare sporită de erbicide toxice şi alte probleme de mediu.

Sondajul de opinie la nivel naţional comandat de Greenpeace România a confirmat că 67% dintre români nu vor să mănânce alimente MG. Sondajul este întărit şi de eurobarometrele făcute în toate celelalte ţări europene din care rezultă că respingerea faţă de OMG este cu atât mai mare cu cât procentul celor care nu cunosc această problemă este mai mic.

Potrivit H.G. 173/2006, în România toate alimentele care conţin OMG în procent mai mare de 0,9% trebuie etichetate. Greenpeace a chestionat supermarket-urile care opereazã în România pentru a afla în interesul consumatorilor care dintre acestea vând alimente MG şi care nu.

Supermarket-urile verzi au oferit Greenpeace România o declaraţie în scris conform cãreia acestea nu vând produse etichetate care conţin OMG, supermarket-urile orange au oferit o declaraţie în scris conform cãreia acestea nu folosesc OMG în produsele propriilor mãrci, iar supermarket-urile roşii nu au dorit sau nu au putut sã garanteze în nici un fel cã nu vând alimente MG. La prima ediţie supermarket-urile verzi erau doar Billa, Kaufland, Plus şi Profi. La ediţia a doua, s-au înverzit şi Cora, Penny şi XXL, iar la a III-a ediţie a ghidului consumatorului pentru alimentele MG alte două supermarket-uri (Auchan şi Real) au trecut pe lista verde.

Care este situaţia OMG ?
Până acum succesul industriei agrochimice este limitat. 85% din culturile modificate genetic sunt concentrate în doar trei ţări: SUA, Argentina şi Canada. Mai mult, doar patru culturi MG (bumbac, rapiţă, soia şi porumb) au fost cultivate în scop comercial.
La nivel mondial, culturile MG acoperă mai puţin de 1% din suprafaţa arabilă. În multe părţi ale lumii (de exemplu, Europa, Rusia, Africa şi majoritatea ţărilor din Asia), majoritatea companiilor din industria alimentară şi comercianţii refuză să producă şi să vândă alimente MG. De asemenea, multe guverne au interzis cultivarea culturilor transgenice sau importul seminţelor MG. Compania Monsanto, care a creat şi deţine 90% din seminţele MG din lume continuă să promoveze introducerea în cultură a plantelor MG şi a alimentelor MG în consum, în pofida dovezilor din ce în ce mai numeroase că acestea dăunează mediului şi prezintă riscuri pentru sănătatea omului. Singura plantă MG autorizată pentru cultivare în UE este porumbul MON810. În prezent autorizaţia acestuia a expirat, iar noile dovezi ştiinţifice sunt folosite la reevaluarea acestui soi şi chiar pentru interzicere. Franţa, Ungaria, Polonia, Grecia şi Austria l-au interzis deja.

Cum poţi ajuta?
Dacă eşti unul dintre românii care nu îşi doresc să fie cobai pentru OMG, atunci te invităm pentru început să devii detectiv de gene ”Gene-peace” sau mai pe româneşte detectiv pentru ”Pacea-genelor” şi să ajuţi Greenpeace să găsească cât mai multe plantaţii de porumb MON810 pe care se le facem publice. Mai multe detalii la http://greenpeace.ro/articol.php?aID=171

Sursa: Greenpeace România www.greenpeace.ro

VEZI VIDEO: Emisiunea  “Organisme modificate genetic”, partile I si II, interviu realizat cu Paun Gabriel, coordonator campanii Greenpeace Romania. Emisiunile pot fi vizionate la categoria Alimentatie.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 3.7/5 (3 votes cast)
Share on Facebook

Masajul – arta relaxării

26.06.2008

Masajul stimulează simţul tactil, simţul primar al corpului şi are un efect psihologic puternic, înlăturând tensiunea, încordarea corpului şi a minţii.

Masajul poate avea scopul de a stimula sau de a calma, în funcţie de ritmul, de presiunea şi profunzimea manevrelor. Poate să determine o persoană să se simtă mai energică, în formă sau să se simtă relaxată, eliberată şi somnoroasă. Masajul poate îndepărta nodulii de tensiune, înlătura stresul sau calma durerile musculare.

Masajul tip Shiatsu se traduce literal, “exercitare de presiune asupra punctelor-cheie”. Shiatsu se bazează pe principiile acupuncturii şi pe exercitarea presiunii în anumite puncte cheie, cu scopul de a elimina blocajele energetice ale organismului având efect calmant prin eliminarea durerilor musculare şi reumatice. Shiatsu are ca ţară de origine Japonia şi s-a obţinut prin combinarea tehnicilor de masaj oriental cu ştiinţa anatomiei şi fizioterapiei din medicina modernă. Principiile pe care se bazează masajul Shiatsu sunt prevenirea şi întreţinerea sănătăţii. Omul are capacitatea de a-şi reechilibra energiile organismului, iar acestea pot fi stimulate printr-un fel de presopunctura specială. Tratamentele shiatsu sunt relaxante datorită presiunii aplicate blând, iar intensitatea este ajustată în funcţie de fiecare caz în parte.

Masajul de relaxare este un masaj al întregului corp, care are ca scop eliminarea stresului, detoxifiere, relaxarea musculară, detensionare şi inducerea unei stări generale bune. Masajul de relaxare se efectuează în general cu uleiuri sau creme aromate, care stimulează simţurile, conform principiilor aromoterapiei.

Masajul suedez stimulează circulaţia sângelui, relaxează şi elimină stresul. Masajul clasic, numit şi suedez după originea celui care l-a creat în forma actuală, suedezul Per Henrik Link, este cea mai populară formă de masaj în Europa şi Statele Unite.
Există cinci categorii de procedee de masaj clasic sau suedez, care se efectuează cu ajutorul mâinilor: efleurajul sau netezirea (alunecări uşoare aplicate la suprafaţa corpului, de la superficial la profund), petrisajul sau frământatul (mişcări de frământare a musculaturii), fricţiunea (mişcări compresive, mai profunde decât efleurajul şi petrisajul), tapotamentul sau baterea (lovituri uşoare şi ritmice, executate cu degetele, marginile cubitale ale mâinilor, palmele sau pumnii), vibraţiile (mişcări oscilatorii ritmice, cu presiuni intermitente).

Zone şi tehnici de masaj:
• Masajul facial trebuie să fie efectuat întotdeauna cu o atingere uşoară a degetelor timp de 20-25 de minute.
• Masajul spatelui implică, pentru început, manevre de alunecări lungi şi lente, pornind din zona sacrală şi continuând pe toată faţă lombară şi toracală. Apoi, se îndepărtează palmele, puţin câte puţin, lateral, alunecând la început paralel, apoi oblic, peste omoplaţi şi umeri, peste şolduri, flancuri, coaste şi pe spaţiul interscapular executându-se netezirea. Pe musculatura spatelui se execută fricţiunile, care se fac fie cu podul palmei, fie cu partea cubitala sau rădăcina palmelor. După această manevră, pe toată musculatura spatelui şi cu mai ales în lungul coloanei vertebrale, se începe manevră cunoscută sub numele de frământat. Se ia o cuta, între vârful degetelor flexate şi rădăcină mâinii, care se plimbă, din aproape în aproape, de jos în sus şi dinapoi înainte. Pot fi combinate fricţiunile cu framantatul. Cu marginile cubitale ale degetelor, în ritm alert, se execută tocatul. Pe omoplaţi şi pe părţile laterale ale toracelui aceste manevre să se fac numai cu faţa palmară a degetelor prin lovituri uşoare. Bătătoritul percutant se face cu vârful degetelor care cad perpendicular pe piele şi mai apoi, se execută bătătoritul, cu palmele întinse ori strânse “în ventuză”. Masajul spatelui se încheie cu o manevră de netezire uşoară şi prelungită.
• Masajul peretelui toracic se execută după cum urmează: se începe cu neteziri uşoare şi ritmice, mâinile alunecând de la baza toracelui, peste regiunea sternala, spre umeri, simultan sau alternativ. Se continuă cu manevre blânde spre părţile laterale ale pieptului, şi mai scurte şi mai dese, pe coaste, stern şi umeri. Se execută fricţiunile, folosindu-se marginea cubitala şi rădăcina palmelor, pe toată suprafaţa anterioară şi laterală a toracelui mai ales pe părţile musculoase. Apo, se frământă uşor, dar insistent, marginea inferioară a pectoralilor. Tocatul şi percutatul, se interzic în regiunea mămară şi a inimi.
• Masajul peretelui abdominal se efectuează după cum urmează: manevră de netezire se execută în sensul circulaţiei de întoarcere, alunecările se fac mai întâi pe zona de deasupra ombilicului, urcând peste marginea coastelor, trecan apoi lateral spre flancuri şi încheindu-se în zona subombilicala. Din zona ombilicala, palmele pornesc în sus până la coaste, le depăşesc, apoi se întorc din mişcare în sensul spaţiilor intercostale şi ajung în flancuri, spre diferenţa subombilicală.

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
Share on Facebook

Experimentează sexualitatea pe perioada sarcinii!

26.06.2008

Perioada de sarcină este plină de fericire, nerăbdare, emoţii şi griji. Te întrebi la orice pas dacă totul decurge normal, ce am voie să fac şi ce nu, ce îi poate face rău micuţului, dacă procedezi cum trebuie sau nu. Poţi adora această perioadă sau îţi poţi dori să treacă cât mai repede, dar cu bine.

Trebuie să înţelegi că perioada de sarcină este un timp al schimbărilor: se schimbă corpul, gândurile şi sentimentele tale. Schimbările hormonale pot afecta şi comportamentul sexual al femeii. Te poţi simţi extrem de sexy, soţul tău se bucură de formele tale mai voluptoase, te simţi eliberată de “povara” atenţiei pentru contracepţie. Pe de altă parte, te simţi greoaie, obosită, irascibilă, ai greţuri şi numai la sex nu îţi stă gândul, mai ales în primele trei luni de sarcină. În plus, interesul sexual este scăzut pentru că ţi-e frică că sexul în timpul sarcinii îi poate face rău copilului din pântec.

Studii recente chiar au demonstrat că activitatea sexuală constantă în timpul sarcinii poate avea influenţe benefice asupra stării de sănătate a dumneavoastră, asupra pshicului, pentru că vă simţiţi la fel de dorite ca înainte şi beneficiaţi de toată atenţia partenerului în timpul actului sexual.

Trebuie să ştii că dacă ai o sarcină normală, sexul nu este contraindicat, iar contactul sexual nu dăunează fătului, cu excepţia situaţiei în care există o afecţiune medicală. Sexul în timpul sarcinii nu determină un avort, deoarece fătul este bine protejat în lichidul amniotic. Pierderea sarcinii în primul trimestru este cauzată, în majoritatea cazurilor, de o anomalie cromozomică a embrionului şi nu de contactul sexual. Pot apărea mici sângerări, situaţie în care trebuie să vă adresaţi medicului deoarece pot fi cauzate de o zgârietură pe mucoasa colului uterin sau alte probleme medicale care necesită atenţia medicului.

De asemenea, vă puteţi lovi de refuzul sau reticenţa bărbaţilor de a face sex în timpul sarcinii este explicat din teama că va răni fătul, că mămica poate avea dureri. Partenerul tău este copleşit de schimbările prin care trece corpul tău, dar şi cu viaţa voastră de cuplu. Trebuie să ştiţi că distanţa dintre căpătul vaginului şi capul fătului este de 4-5 cm, deci organul sexual al bărbatului nu va putea atinge niciodată bebeluşul, chiar dacă este vorba de o penetrare profundă.

Contactul sexual se poate interzice încă din primele luni de sarcină dacă există antecedente de avort spontan, dacă pacienta prezintă sarcină cu probleme, risc de naştere prematură sau sângerări, dacă mămica are o infecţie, dacă membranele sunt rupte sau există scurgeri de lichid amniotic. O altă contraindicaţie o reprezintă diagnosticul de placenta previa şi existenţa sarcinii multiple (gemeni, tripleţi).

Întreabă-ţi medicul ginecolog dacă poţi face sex în această perioadă. Acesta îţi va spune exact ce indicaţii există, special pentru sarcina ta. Ginecologii recomandă totuşi evitarea contactului sexual în perioada din lună când în mod normal ar fi trebuit să apară menstruaţia. Cu cât te apropii de momentul naşterii, discută cu medicul dacă este indicat să aveţi contact sexual şi până în ce lună de graviditate. Sexul este bine să fie întrerupt totuşi în ultimele săptămâni înainte de naştere deoarece s-a constatat că sperma conţine o substanţă, prostaglandină, care în sarcina avansată, poate induce demararea travaliului.

Poziţia în timpul sexului pe perioada sarcinii este foarte importantă. Se poate folosi o loţiune lubrifiantă, pentru ca penetrarea să fie mai uşoară. În timpul sarcinii nu trebuie introduse diferite obiecte de joc sexual sau stimulare în vagin. De asemenea, nu sunt indicate nici spălăturile vaginale de după actul sexual şi nici sexul sub duş. În timpul actului sexual nu trebuie să existe durere. Dacă apare orice durere, se recomandă consultul medicului specialist. Umflarea sânilor presupune o sensibilitate mai ridicată la atingeri, deci bărbaţii trebuie să fie mai atenţi sau să evite atingerea lor sau presiuni exercitate asupra lor.

În primele luni de sarcină, poziţiile cu care sunteţi obişnuiţi nu au de ce să fie schimbate. Cel mai important este să vă simţiţi bine în timpul actului sexual, atât tu cât şi partenerul tău, comunicarea fiind deosebit de importantă. Trebuie să renunţaţi la poziţia misionarului, cea când este el deasupra şi la sexul acrobatic. Schimbă rolurile, treci tu deasupra, la conducere, pentru a controla ritmul şi adâncimea penetrării. Puteţi încerca de asemenea să staţi amândoi pe o parte, faţă în faţă (la începutul sarcinii) sau poate veni el la spatele tău când sarcina e mai avansată. Trebuie să evitaţi să staţi pe spate, deoarece greutatea uterului poate bloca vasele de sânge ce vascularizează uterul şi membrele inferioare.

Nu uitaţi că dialogul atât cu partenerul, cât şi cu medicul ginecolog, poate rezolva o multitudine din temeri şi vă poate răspunde întrebărilor dumneavoastră legate de viaţa de cuplu pe perioada sarcinii. Nu te simţi inhibată şi bucură-te de senzualitatea şi sexualitatea ta! Dă frâu liber imaginaţiei şi tandreţei !

VN:F [1.2.2_602]
Rating: 4.3/5 (3 votes cast)
Share on Facebook